La mai bine de trei ani dupa aparitia Legii nr. 136/1996 care stipuleaza caracterul facultativ al asigurarii locuintelor, discutiile pentru revenirea la vechea formula (obligatorie) sunt din nou pe tapet. Argumentele in sprijinul acestei idei, in opinia asiguratorilor, deriva din calcule statistice. Romania este situata intr-o zona cu seismicitate puternica, spun acestia, intervalul producerii unui cutremur major fiind de circa 30-40 ani, ceea ce inseamna ca dupa seismul din 1977 ne putem aste
La mai bine de trei ani dupa aparitia Legii nr. 136/1996 care stipuleaza caracterul facultativ al asigurarii locuintelor, discutiile pentru revenirea la vechea formula (obligatorie) sunt din nou pe tapet. Argumentele in sprijinul acestei idei, in opinia asiguratorilor, deriva din calcule statistice. Romania este situata intr-o zona cu seismicitate puternica, spun acestia, intervalul producerii unui cutremur major fiind de circa 30-40 ani, ceea ce inseamna ca dupa seismul din 1977 ne putem astepta la un altul, cel putin la fel de mare, in deceniul urmator. Cat de pregatiti suntem pentru a face fata unui asemenea eveniment este o intrebare, fara indoiala, justificata. „Pagubele produse de cutremurul din 1977 au reprezentat 5% din PIB-ul acelui an, isi aminteste profesorul Florin Bercea, expert in domeniul asigurarilor. In cifre, spune acesta, ADAS de atunci a platit despagubiri de doua miliarde lei la valoarea din 1977, echivalentul a 2.500 mii de miliarde astazi, ceea ce reprezinta ceva mai mult decat totalul incasarilor realizate in 1998 de catre societatile de asigurare”. Din acest motiv, discutiile despre asigurarea intregului fond locativ (in forma obligatorie sau facultativa), fara aportul financiar al statului, devin lipsite de sens. Singurele fonduri aflate la ora actuala la dispozitia Guvernului ( Fondul de rezerva al statului, respectiv Fondul de interventie) au insumat ceva mai mult de 160 miliarde in bugetul pe 1999, suma ridicola daca ne gandim ca la preturile actuale pentru constructia unui bloc cu 20 de apartamente sunt necesari intre sase si zece miliarde lei. Pe de alta parte, incercand sa se implice financiar in consolidarea cladirilor, statul si-a dovedit din nou neputinta. „S-au expertizat un numar de 3.200 de cladiri in 22 de judete, spune Florin Bercea. Dintre acestea, 550 pot fi grupate in clasa de risc seismic ridicat”.
Cat costa reconsolidarea lor nu este greu de calculat. Pentru Bucuresti, de exemplu, costurile totale de consolidare pentru cele 110 cladiri cu bulina rosie sunt estimate la circa 1.100 miliarde lei. Tinand cont de datele problemei, asigurarea celor aproximativ opt milioane de locuinte, cat reprezinta fondul locativ national in acest moment pare a fi doar o solutie teoretica, agreata de companiile de asigurari, dar lipsita de sprijinul statului. „Din calculele noastre, spune Emil Boldus, director Generala Asigurari, pentru o acoperire completa, statul ar trebui sa contribuie la subventionarea cu cel putin 30% a primelor de asigurare”. Formele in care acest lucru ar putea fi realizabil, in opinia asiguratorilor, sunt fie prin participarea financiara a statului la un fond comun gestionat de un „pool” (o asociatie) al asiguratorilor, fie prin subventionarea propriu-zisa a unei parti din primele platite de populatie. Agreata de societatile din domeniu, ideea asigurarii obligatorii a cladirilor are insa destui adversari. „Eu nu sunt de acord cu aceasta solutie, spune Varujan Vosganian. Obligativitatea asigurarii ar denatura spiritul concurential de pe aceasta piata, in conditiile in care efectele centralizarii in asigurari n-au fost nici acum inlaturate.