In Bucuresti, de exemplu, din cele peste 500.000 de locuinte, sunt asigurate la diverse societati aproximativ 25.000, ceea ce inseamna un procentaj de 5%, nesemnificativ in comparatie cu alte capitale europene. Motivele sunt cel putin doua. Primul tine de perceperea asigurarii mai degraba ca o constrangere, si nu ca pe un mijloc de protectie. Al doilea tine de prejudecata mioritica potrivit careia daca se intampla dezastre care au ca urmari distrugeri sau avarieri de locuinte, cu siguranta acestea se vor intampla altor persoane, si nu noua. De schimbarea acestor mentalitati paguboase depinde si succesul exploatarii de catre societatile de asigurare a acestui potential imens reprezentat de o piata inca virgina.
Daca urmele cutremurului devastator din 1977 au putut fi acoperite intr-un timp relativ scurt, prin implicarea statului (asigurarea locuintelor fiind obligatorie la acea vreme in beneficiul defunctului ADAS), un asemenea eveniment petrecut astazi ar schimba cu totul datele problemei, tinand cont de dificultatile tranzitiei si de caracterul facultativ al asigurarii. Statisticile nu sunt deloc incurajatoare din acest punct de vedere. Ele evidentiaza existenta unei anumite ciclizari, in ceea ce priveste intervalul aparitiei unor cutremure de magnitutinde mare. Pentru Romania, aceasta ciclizare este stabilita, in medie, la 30-33 de ani, ceea ce inseamna ca urmatorul cutremur important, dupa cel din 1977, ar putea aparea in intervalul 2000-2010. Daca la aceasta adaugam, conform acelorasi statistici, cele 40.000-50.000 de incendii inregistrate in medie in fiecare an, alunecari de teren, inundatii, grindina, caderi de corpuri (copaci, stalpi etc.) care avariaza locuinte, precum si cele aproximativ 1.000 de trasnete inregistrate anual, argumentele in sprijinul necesitatii asigurarii locuintelor credem ca sunt suficiente.
Odata stabilita aceasta necesitate, se nasc cateva intrebari. Cum alegem societatea de asigurare unde ne vom asigura locuinta? Care sunt lucrurile ce trebuie stiute la semnarea contractului? Cum se calculeaza prima de asigurare, cum se evalueaza locuinta? etc.
Sa le luam pe rand. Criteriile de alegere a societatii de asigurare sunt in directa legatura cu riscurile dorite a fi acoperite si incluse in polita. Astfel daca, de exemplu, polita de asigurare cuprinde si riscul de cutremur, societatea de asigurari aleasa trebuie sa ofere garantia ca are forta financiara necesara pentru a putea plati in cazul producerii unui cutremur de mari proportii sau ca are semnate contracte de reasigurare cu parteneri externi cunoscuti pe piata asigurarilor, care pot prelua o parte din risc in acest caz. Din pacate, din cauza prevederilor actualei legi a asigurarilor (nr. 47/1991) care permite infiintarea unei societati de asigurare cu un capital minim de 250 milioane lei (aproximativ 16.500 USD), pe piata exista societati subcapitalizate care nu pot acoperi acest risc, desi includ in polite si acoperirea riscului in cazul producerii unui seism. „La ora actuala, doar cinci sau sase societati pot acoperi acest risc. Restul sunt aventurieri…”, opineaza Aurel Badea, sef departament asigurari in cadrul ASIT. Un element important ce trebuie avut in vedere la semnarea contractului este principiul aplicat la calculul cuantumului despagubirilor dupa aparitia evenimentului asigurat.
Despagubirea nu poate depasi suma asigurata
In cazul in care acoperirea pagubei se face dupa principiul „primului risc” (prima dauna), despagubirea este egala cu paguba fara a putea depasi marimea sumei asigurate.
Daca se opteaza prin contract pentru o suma asigurata mai mica decat valoarea bunurilor, stabilita inainte de producerea evenimentului asigurat, despagubirea, in cazul producerii daunei, urmeaza un alt algoritm. In acest caz, societatile de asigurare vor calcula cuantumul despagubirilor acordate proportional si corespunzator cu raportul dintre suma asigurata si valoarea bunurilor distruse sau avariate. Concret, daca un bun este asigurat la suma de 100 milioane, iar valoarea sa stabilita inaintea producerii evenimentului (soldat cu distrugerea totala a bunului) este de 200 milioane, proprietarul va fi despagubit doar cu 50 milioane, conform principiului proportiei descris mai sus. Motivul? Din cauza subasigurarii (asigurarea bunului la o valoare mai mica decat cea reala), societatea de asigurare isi vede prejudiciate interesele prin incasarea unei prime mai mici decat in conditiile asigurarii la valoarea reala.
Un alt element ce trebuie luat in calcul la semnarea contractului este legat de riscurile acoperite de polita. Exista o polita standard in care este acoperita doar o parte din riscuri (incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri), dar cele mai importante riscuri sunt acoperite separat, printr-o polita extinsa in care sunt incluse optional si platite separat (cutremur, inundatii, furtuna, grindina etc.). „O polita de asigurare ieftina nu inseamna automat si o polita in care sunt acoperite toate riscurile. Aceasta confuzie se face, din pacate, destul de frecvent”, declara Mihaela Ionescu, director ARDAF, sucursala Bucuresti.
Bijuteriile se asigura doar in seifuri
Un capitol aparte il reprezinta asigurarea bunurilor din locuinte sau gospodarii. Desi acestea se pot asigura fiecare in parte sau global, la o suma considerata de proprietar ca acoperitoare, este bine de stiut ca polita nu include toate categoriile de bunuri aflate in proprietate. In general, obiectele de valoare (bijuterii, acte, bani, manuscrise, timbre etc.) nu pot face obiectul asigurarii. Exceptia de la regula este data de cazul in care acestea sunt depozitate in seifuri speciale, considerate suficient de sigure de catre asigurator. „Exista obiecte de valoare pentru care despagubirea financiara in cazul furtului sau deteriorarii lor este inutila, acestea fiind valori in sine, inestimabile. Din acest motiv, proprietarii prefera sa le protejeze in casetele de valori ale bancilor sau in alte locuri mai sigure decat propria locuinta”, declara Victor Sima, director ASIROM. In cazul furtului din locuinte, despagubirile se acorda numai acolo unde a fost constatata efractia, adica acolo unde exista dovezi clare de fortare a usilor, ferestrelor, incuietorilor si numai daca aceste dovezi sunt confirmate de catre organele de politie.