O nouă atitudine tinde să devină regulă pe piaţa asigurărilor din România. I-am putea spune simplu „fuga de RCA“. Ce-i drept, virusul nu afectează pe toată lumea, însă e clar că se extinde. Explozia despăgubirilor acordate de instanţe pentru vătămări corporale şi decese, alături de creşterea şi aşa constantă şi importantă a despăgubirilor materiale (pe CASCO, de exemplu, șase din zece maşini asigurate provoacă cel puţin o daună) i-a făcut pe mulţi să se gândească foarte bine dacă mai vor sau nu să mai vândă RCA şi, dacă da, în ce condiţii.
Astfel, au apărut pe piaţă mai multe idei în ceea ce priveşte schimbarea condiţiilor de subscriere. Mai toate inspirate din realităţile existente la nivel european. Singurele modificări au avut loc însă doar atunci când directivele europene ne-au obligat.
Arrivederci RCA cu decontare directă!

O ideee care părea că are toate şansele să devină realitate, şi asta în cel mai scurt timp, a fost introducerea sistemului de decontare directă între asigurători. Pe un model italian, utilizat şi în Austria sau Slovacia, urma ca, în caz de accident, persoana lovită să fie despăgubită de propriul său asigurător şi, ulterior, societatea să îşi recupereze pagubele de la asigurătorul celui vinovat.
Se făcuseră deja şi calcule. „Eu cred că am putea să le coborâm la 60 de zile prin noul sistem, având în vedere că nu se mai scurtcircuitează această relaţie dintre un asigurat, care are calitatea de păgubit, în relaţiile pe care ar trebui să le aibă direct cu o societate de asigurări pe care nu o cunoaşte şi al cărei client nu este. Pe când, în situaţia pe care noi o propunem, el va interacţiona direct cu asigurătorul de la care a cumpărat poliţa de asigurare respectivă“, spunea, la finele anului trecut, Cornel Coca Constantinescu, pe atunci oficial al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Deja se vorbea despre scumpiri, despre modele, despre cum vor arăta noile poliţe. S-a dovedit până la urmă un simplu foc de paie, o idee care nici măcar nu a beneficiat de un studiu de impact, după cum recunosc astăzi pentru Capital şi oameni din fosta supraveghere. Tot ce am reuşit, până acum, să preluăm din modelul italian este uşurinţa cu care judecătorii acordă despăgubiri de sute de mii şi milioane de euro victimelor sau familiilor victimelor din accidente rutiere.
Se poate CASCO fără sumă asigurată?

Se poate, s-a discutat despre aceasta, iar companiile prezente în România îl vând deja în ţări ca Ungaria sau Slovenia. „În ţări precum Ungaria, acest sistem funcţionează. Nu există sumă asigurată. Tarifarea este făcută în funcţie de dauna medie înregistrată şi segmentarea pe vârstă. De ce? Pentru că cele mai multe daune pe care le are o maşină sunt daunele parţiale, pe de o parte, respectiv din dorinţa de a face o primă cât mai corectă“, spune Mădălin Roşu, claims manager la Generali România.
Potrivit acestuia, despăgubirile făcute sunt calculate în funcţie de valoarea reală a vehiculului din momentul daunei, în baza datelor EUROTAX. Totodată, daunele de dimensiune mică sau medie nu influenţează poliţa CASCO fără sumă asigurată, „ele neintrând niciodată sub această incidenţă. Doar dauna totală şi furtul total. Astfel, despăgubirea ar fi corectă la valoarea reală din momentul accidentului, iar evaluarea ar fi corectă şi transparentă pentru ambii actori implicaţi.
Modelul „excentric“ de peste ocean

O variantă mai radicală de modificare a legislaţiei a revenit actualitate şi, se pare, va face obiectul unor demersuri comune ale mai multor companii locale. Este vorba despre trecerea răs­punderii în cazul RCA de pe automobil pe şofer.
Modelul funcţionează în totalitate doar în Statele Unite ale Americii, însă anumite forme de răspundere şi pentru şoferi există şi în Uniunea Europeană: este cazul poliţelor emise în Germania sau în Cehia.
O astfel de modificare ar duce, în primul rând, la o lărgire a bazei de potenţiali clienţi pentru poliţa RCA în condiţiile în care, în România sunt înmatriculate aproximativ 4,8 milioane de autoturisme, însă numărul carnetelor de conducere valabile depăşeşte șase milioane.
Totodată, ar rezolva parţial şi problema românilor care lucrează peste graniţă (în Italia, în principal) şi care provoacă acolo accidente conducând maşini asigurate în România.

4,6
milioane de contracte de asigurare de răspundere civilă auto erau valabile la finele anului trecut