O analiză a sistemului de asigurări private de sănătate făcută de Ernst&Young România, arată că acest sistem lipseşte, chiar dacă mai înregistrează şi creşteri. Creşterea de 137% din 2011 a acestor tipuri de asigurări nu le asigură nici 1% în ponderea asigurărilor generale.
„Comparativ cu alte ţări din Europa, în România piaţa asigurărilor de sănătate este una modestă, aproape inexistentă. Cele mai multe companii de asigurări sunt autorizate să ofere acest tip de asigurare – puţine sunt, însă, cele care chiar subscriu asigurări de sănătate. Deşi evoluţia vânzărilor asigurărilor de sănătate în 2011 a fost spectaculoasă, înregistrând o creştere de 137% în primele 9 luni ale lui 2011, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, ponderea acestora la nivelul întregii pieţe de asigurări s-a menţinut la un nivel foarte scăzut, de sub 1%”, exlică Cristina Cerbu, Manager în cadrul departamentului de Asistenţă în tranzacţii al Ernst & Young România.
Într-o oarecare măsură, asigurările private de acest tip acoperă pierderile financiare provocate de îmbolnăvire şi de urmările îmbolnăvirii – de exemplu, invaliditate. De ce doar într-o oarecare măsură? Pentru că majoritatea produselor de asigurare existente pe piaţă în momentul de faţă oferă o sumă fixă ca despăgubire pentru producerea evenimentului asigurat – sumă determinată încă de la semnarea contractului, care nu este în niciun fel corelată cu pierderea financiară suferită, de fapt, în cazul îmbolnăvirii – cum ar fi costul tratamentului, al spitalizării, sau al consecinţelor care decurg din acest eveniment.
Printre cauzele care au frânat dezvoltarea asigurărilor private de sănătate sunt frecvent aduse în discuţie deductibilitatea fiscală limitată a primelor de asigurare sau imposibilitatea de a încheia contracte cu unităţile medicale de stat pentru decontarea serviciilor medicale prestate asiguratului.
O dezvoltare a acestei pieţe ar aduce beneficii, susţinută de deductibilitatea fiscală a primelor de asigurare ar aduce beneficii tuturor jucătorilor. În avantajul asiguraţilor: o putere de negociere sporită în relaţia cu furnizorii de servicii medicale şi, astfel, servicii de o calitate mai bună la un preţ mai scăzut.
În avantajul furnizorilor de servicii medicale posibilitatea realizării de investiţii în infrastructura medicală pe termen mediu şi lung. În ipoteza în care primele plătite pentru asigurări de sănătate private ar beneficia de deductibilitate fiscală pentru angajat şi / sau angajator, efectul pentru bugetul de stat ar fi în cele din urmă unul pozitiv, întrucât sumele deduse se întorc, de fapt, în economie, generând profituri şi venituri impozabile din alte activităţi, precum profitul impozabil al societăţilor de asigurare, al prestatorilor de servicii medicale sau veniturile impozabile ale intermediarilor din asigurări. În această situaţie, toţi cei implicaţi în sistem – populaţia, angajatorii, unităţile medicale, asigurătorii şi statul – ar avea de câştigat.