Cu o autoritate de supraveghere nefuncţională, cu un număr de contracte aflat la cel mai scăzut nivel din ultimii ani, cu o frecvenţă a accidentelor din ce în ce mai mare şi, nu în ultimul rând, cu o primă medie mai mică decât în toată perioada dintre 2007 şi 2011, societăţile de asigurare au reuşit performanţa de a-şi creşte profitabilitatea pe zona RCA. Aceasta ar fi, la o primă vedere, realitatea care reiese din cifrele raportate de societăţile de asigurare în primele trei luni din 2013.  Potrivit datelor centralizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), în perioada menţionată, cei 13 asigurători care vând RCA au înregistrat o rată combinată a daunei de doar 100%, cea mai mică din istoria recentă a asigurărilor, şi cu aproape 50 de puncte procentuale mai mică decât în perioada similară a lui 2012, când indicatorul atingea 147%. Altfel spus, raportul dintre încasările asigurătorilor şi ansamblul cheltuielilor (despăgubiri pentru daune plus cheltuieli operaţionale) este unitar, adică emiterea RCA nu a mai adus pierderi, fapt nemaiîntâlnit până acum.
Realitatea din teren este însă cu totul alta: numărul reclamaţiilor primite de CSA a crescut de sute de ori în ultimii cinci ani, ajungând la peste 12.000.
Majoritatea acestor reclamaţii  sunt generate de întârzierile din ce în ce mai frecvente la plata daunelor.
Mai mult, ponderea contractelor RCA în numărul total de autovehicule a scăzut dramatic, până la aproximativ 85%, cel mai mic nivel istoric şi în acelaşi timp cea mai mică pondere din Europa, iar costul mediu al unei poliţe RCA este şi el la un nivel foarte scăzut. În plus, din datele pe care le-am primit de la Poliţia Rutieră rezultă că, în primele trei luni ale anului 2013, numărul accidentelor rutiere a crescut faţă de perioada similară din 2012.  
Şi atunci, de unde provine falsul reviriment? „Sincer, sunt şi eu uimit. Singura explicaţie pe care o pot găsi acum este că societăţile care vând RCA au constituit mai puţine rezerve de daună. Poate unii dintre ei au constituit până acum rezerve mai mari decât era necesar. Astfel de artificii se mai practică în asigurări“, spune un specialist cu state vechi în asigurări. De altfel, faţă de primul trimestru din 2012, este vizibilă o reducere a rezervelor constituite de asigurători.
O altă posibilă explicaţie este aceea că unele societăţi de asigurare au omis sau au amânat pentru o raportare ulterioară o parte din daunele înregistrate, după cum afirmă un alt specialist care a dorit să îşi păstreze anonimatul.    
Rezerve mai mici, adică riscuri mai mari

Îmbunătăţirea cifrelor raportate de asigurători are şi o explicaţie tehnică. Societăţile de asigurare nu mai sunt obligate, de la începutul acestui an, să pună bani deoparte pentru pretenţiile aduse în instanţă de victimele accidentelor rutiere. Ca efect direct, rezervele de daună neavizate au scăzut cu 40% faţă de anul 2012, după cum ne-au spus reprezentanţi ai ASF. „Tocmai pentru a compensa efectele creşterii despăgubirilor pentru vătămări corporale şi daune morale am decis să permitem societăţilor să îşi calculeze singure nivelul rezervelor pe acest segment“, ne-au explicat sursele noastre.
Mai puţine rezerve înseamnă mai puţin bani blocaţi, adică cheltuieli mai mici şi, până la urmă, o rată combinată a daunei mai mică. Dacă luăm în considerare şi scăderea rezervelor constituite pentru daunele materiale, obţinem un efect semnificativ.
Pentru şoferii implicaţi în accidente din postura de victimă, aceasta nu este deloc o veste bună. Dacă asigurătorii nu mai pun bani deoparte pentru plăţile din viitor, înseamnă că vor fi luaţi prin surprindere şi, prin urmare, şansele de a întârzia plata cresc. Mai mult decât atât, creşte şi riscul ca asigurătorii care aleg calea reducerii rezervelor să se trezească, la un moment dat, în situaţia de a nu mai putea achita deloc despăgubirile pe care şi le-au asumat.      
Plăţile întârziate fac cifrele mai curate

Întârzierea plăţilor pentru repararea maşinilor avariate în accidente rutiere a devenit deja o practică frecventă în România. Acest fapt este evident din cel puţin două surse. În primul rând, numărul reclamaţiilor primite de autoritatea de supraveghere a crescut de sute de ori în ultimii cinci ani, iar, în al doilea rând, protestele asociaţiilor care reprezintă service-urile auto au devenit deja o obişnuinţă. Multe dintre aceste service-uri au ajuns deja să se judece cu societăţile de asigurare.
Din acest punct de vedere, situaţia este atât de gravă, încât se pune chiar problema ca unele societăţi de asigurare să îşi piardă licenţa pentru vânzarea de poliţe RCA. O astfel de posibilitate a mai fost discutată şi anul trecut, după cum arată sursele Capital, însă anul acesta a fost readusă în actualitate chiar de un reprezentant al Autorităţii de Supraveghere Financiară. „Există probleme cu unele dosare de daune pe RCA şi probabil că numărul lor este mult mai mare faţă de numărul de plângeri care ajung la autoritate. Am vorbit de o soluţie care ar însemna eliminarea din piaţă a celor care nu plătesc. Autoritatea are la îndemână această soluţie. Trebuie analizate însă şi consecinţele unei astfel de decizii, cum s-ar reflecta la nivelul Fondului de garantare a asiguraţilor“, spune Albin Biro, membru în Consiliul ASF şi fost membru în CSA.
Pentru societăţile de asigurare, tergiversarea plăţilor prezintă un dublu avantaj. În primul rând, în condiţiile crizei de lichidităţi, companiile obţin o perioadă de respiro în care pot acoperi „găurile“ din încasări viitoare. În al doilea rând, cum este, probabil, şi cazul tratat de noi, asigurătorii au posibilitatea de a raporta pe termen scurt plăţi mai puţine, ceea ce le îmbunătăţeşte bilanţurile în ochii organismului de supraveghere.
Clienţii? O gaşcă de „frauduloşi“

Tehnicile utilizate de societăţile de asigurare pentru a evita, a amâna sau a reduce plata despăgubirilor sunt extrem de variate şi merg de la specularea fiecărei imprudenţe a şoferului ce urmează să fie despăgubit până la subevaluarea costului reparaţiilor sau impunerea unor piese de schimb mai ieftine decât cele originale. Cea mai nouă tehnică este de-a dreptul ingenioasă.
Departamentele antifraudă ale societăţilor de asigurare au din ce în ce mai mult de muncă, însă nu neapărat din cauza intensificării acţiunilor de fraudare. „Am fost implicat într-un accident uşor. Am convenit cu vinovatul să rezolvăm problema pe cale amiabilă. Am obţinut constatarea de la centrul de daune şi mi-a spus că urmează să fiu contactat pentru plată. După 30 de zile de aşteptare, am decis să sun şi să întreb de ce nu m-a contactat nimeni. Mi s-a spus să dosarul meu este la departamentul antifraudă. Nici măcar nu este vorba despre o sumă mare“, ne-a povestit un cititor. Informaţia am verificat-o chiar la asigurătorul cu pricina, un nume mare şi din ce în ce mai activ pe piaţa RCA. Din păcate, nici ASF şi nici asociaţia asigurătorilor nu au date globale în ceea ce priveşte numărul dosarelor care intră la antifraudă, însă este evident că tendinţa este de creştere semnificativă. Acest fapt l-au recunoscut, în contextul în care se plângeau pentru plăţile pe care sunt nevoiţi să le suporte, chiar şi unii preşedinţi de societăţi de asigurare. Interesant este că doar o mică parte din dosarele ajunse la departamentul antifraudă se soldează cu pedepsirea presupuşilor infractori, iar asigurătorii pun acest fapt pe seama legilor proaste şi a lipsei de interes a autorităţilor. Nu există însă şi posibilitatea ca respectivele dosare să fi ajuns acolo  din „greşeală“?

Tehnici  de „Eficientizare“
Capital a relatat de-a lungul timpului cazurile mai multor şoferi din România care s-au trezit în postura de a nu mai  primi despăgubiri sau de a le primi cu întârziere fără ca vina să fie neapărat a lor. Vă prezentăm mai jos patru dintre cele mai utilizate tehnici folosite de asigurători pentru a întârzia plăţile, aşa cum reiese din experienţa persoanelor afectate şi din „mărturisirile“ unor jucători din piaţă.

Impunerea pieselor de schimb cumpărate de pe piaţa „after market“.
Asigurătorii impun clienţilor să utilizeze piese mai ieftine, produse sub licenţă, dar care nu sunt 100% originale.
Specularea celei mai mici greşeli a şoferului afectat. Lipsa unui proces-verbal eliberat de Poliţie vă poate priva de plata despăgubirii, chiar dacă legea reglementează astfel de situaţii.
De cele mai multe ori, procedurile de constatare şi avizare a daunelor sunt împinse către termenul maxim prevăzut de norme, chiar dacă nu e cazul.
Supraverificarea dosarului de daună prin trimiterea lui la departamentul antifraudă, chiar dacă nu există suspiciuni certe.

12 mii de reclamaţii erau înregistrate la CSA la finele anului trecut, iar oficiali ai ASF afirmă că numărul dosarelor cu probleme este mult mai mare