scandaluri financiare care a erodat puternic increderea investitorilor. Intr-o a doua secventa, atacul terorist din 11 septembrie 2001 a provocat asiguratorilor cele mai grele pierderi din istoria bransei, intr-o vreme in care volumul despagubirilor implicate de catastrofele curente totalizeaza zeci de miliarde de dolari. si, in fine, in legatura directa cu neplacerile financiare generate de primele doua imprejurari, obligatiile contractuale pe termen lung (asigurari de boala, accident, dar mai
scandaluri financiare care a erodat puternic increderea investitorilor. Intr-o a doua secventa, atacul terorist din 11 septembrie 2001 a provocat asiguratorilor cele mai grele pierderi din istoria bransei, intr-o vreme in care volumul despagubirilor implicate de catastrofele curente totalizeaza zeci de miliarde de dolari. si, in fine, in legatura directa cu neplacerile financiare generate de primele doua imprejurari, obligatiile contractuale pe termen lung (asigurari de boala, accident, dar mai ales pensiile private) au devenit o povara insuportabila pentru companiile de asigurari.In domeniul asigurarilor de bunuri si accidente, piata globala a acuzat, la finele anului trecut, o pierdere de capital de 150 de miliarde de dolari, cu un minim de 180 de miliarde in septembrie 2002, ulterior atenuata prin management. Situatia este inca si mai dramatica in sectorul asigurarilor de viata, unde politele contractate pe termen lung creeaza probleme acute de solvabilitate in prezentul imediat. Daca, in deceniul trecut, primele incasate din asigurarile de viata au crescut cu o rata medie anuala de 13%, aceasta s-a intamplat in virtutea unui complex de factori extrem de favorabili: cresterea sperantei de viata, privatizarea sistemelor de asigurari sociale, inlesnirile fiscale acordate asiguratilor. Dar factorul cel mai dinamic a fost pachetul asigurare-investitie, care ii facea pe clienti partasi la beneficiile boom-ului bursier. Doua solutii pentru o noua realitateAceeasi piata de capital insa a amputat, in ultimii trei ani, activele companiilor de asigurari. Rezultatul este o incredibila decapitalizare a companiilor, in special a celor europene, care aveau o expunere bursiera mult mai ridicata decat a celor americane. In Marea Britanie, de pilda, activele asiguratorilor de viata au scazut la circa 60 de milioane de dolari, adica numai un sfert din valoarea lor din 1999, iar in Germania la mai putin de jumatate. Totalul pierderilor asiguratorilor europeni a fost de 60 de miliarde de dolari in 2001 si aproape 50 de miliarde de dolari in 2002.O data cu valoarea activelor companiilor de asigurari s-au prabusit si profiturile clientilor lor, dar mai ales credinta lor ca plasamentele in polite sunt o afacere. Mai mult, data fiind dimensiunea socului, comentariile au inceput, cum nu se poate mai rau, sa alunece catre chestiunea solvabilitatii asiguratorilor. Ca raspuns la aceasta schimbare radicala a mediului de afaceri, companiile au formulat doua solutii. Prima vizeaza normele profesionale, care vor fi supuse unui proces de reformare si reformulare, astfel incat situatiile financiare ale companiilor sa devina mai transparente si, totodata, mai relevante in privinta riscurilor care trebuie gestionate.A doua cale de urmat este regandirea managementului. In deceniul trecut, companiile isi construiau strategia manageriala pornind de la gestionarea activelor; in contextul actual, accentul trebuie mutat pe politele de asigurare. Atata vreme cat este foarte putin probabil ca profitul asiguratorilor sa vina de pe pietele financiare, este mai intelept pentru ei sa conteze, de acum inainte, pe contractele pe care le incheie cu proprii clienti. In consecinta, pentru companiile din bransa este momentul reanalizarii portofoliilor de investitii, consolidarii rezervelor financiare si reevaluarii schemelor de asigurare.