Asigurări împotriva „trasului pe sfoară”

Asigurările de fraudă sunt generoase la capitolul riscuri acoperite: de la infidelitatea angajaţilor la fraudele informatice sau bani falşi. Pe plan local, doar băncile sunt interesate, deocamdată, de astfel de poliţe. Asigurătorii încep să tatoneze şi marile companii. Atunci când angajaţii „fentează“ compania sau, pur şi simplu, dorinţa de răzbunare aduce prejudicii importante afacerii, simpla concediere a vinovaţilor nu mai poate pune la loc pierderile din

Asigurările de fraudă sunt generoase la capitolul riscuri acoperite: de la infidelitatea angajaţilor la fraudele informatice sau bani falşi. Pe plan local, doar băncile sunt interesate, deocamdată, de astfel de poliţe. Asigurătorii încep să tatoneze şi marile companii.

Atunci când angajaţii „fentează“ compania sau, pur şi simplu, dorinţa de răzbunare aduce prejudicii importante afacerii, simpla concediere a vinovaţilor nu mai poate pune la loc pierderile din conturile societăţii. Pentru asigurarea riscului de fraudă, există două mari categorii de produse care, deşi acoperă riscuri similare, se adresează unor clienţi diferiţi. Poliţele Bankers Blanket Bond (BBB), Electronic&Computer Crime, Internet Banking sunt produse specifice băncilor, în timp ce asigurările Commercial Crime sunt destinate societăţilor comerciale. Potrivit asigurătorilor, frauda este unul dintre cele mai importante riscuri cu care se confruntă organizaţiile, în special cele din domeniul financiar-bancar, din asigurări sau din piaţa de capital.

Majoritatea cazurilor interne de fraudă presupun furturi comise de către sau cu complicitatea angajaţilor. Deşi atacul informatic sau instrumentele de plată false pot cauza pagube la fel de însemnate, infidelitatea angajaţilor este, de regulă, principalul risc acoperit de poliţele de asigurare împotriva fraudelor. „Gama este foarte vastă. În România, am întâlnit cazuri de sustragere de bani de către angajaţi: casieri, personal de pază, chiar directori de unităţi. Fraudele au loc în timp şi sunt descoperite destul de dificil sau după multă vreme“, spune Cristian Fugaciu, directorul Marsh România. „Recomandăm continuitate în asigurare şi poliţe care să includă şi o acoperire retroactivă. Au fost cazuri când s-au descoperit fraude după ani de zile“, adaugă Fugaciu. Un exemplu de fraudă externă des întâlnit este retragerea de bani din cont de către persoane neautorizate.

Când vine vorba de preţul unei poliţe de fraudă, asigurătorii se feresc să dea cotaţii de primă, deoarece astfel de produse au un grad ridicat de personalizare, în funcţie de fiecare client în parte. Prima anuală de asigurare poate varia, de exemplu, între 5.000 de euro şi chiar 50.000 de euro la o limită de despăgubire de un milion de euro. De regulă, poliţa mai prevede şi o franşiză (partea din pagubă suportată de asigurat) de circa 25.000 de euro. Atât asigurătorii, cât şi brokerii de asigurări recomandă însă clienţilor să nu ia în considerare aceste sume ca etalon, deoarece prima poate varia foarte mult, stabilindu-se în urma unei evaluări complexe a riscului.

De cele mai multe ori, e necesară şi vizita la sediul companiei a unui evaluator independent, numit de asigurător pentru a redacta un raport de risc. La stabilirea cotaţiei se ţine seama de diverse criterii, precum numărul de angajaţi, dimensiunea afacerii (active, total venituri, profit, număr de clienţi, conturi ş.a.), mărimea reţelei, măsuri de pază şi securitate, istoricul daunelor, cuantumul sumei asigurate. De exemplu, în afara ţării, o poliţă care acoperă numai riscul infidelităţii angajaţilor, cu o acoperire de un milion de dolari şi o franşiză de 25.000 de dolari poate costa aproximativ 13.000 de dolari pe an.
În România, în funcţie de mărimea companiei, se poate încheia o astfel de asigurare pentru sume de până la zeci de milioane de euro.

Băncile sunt cele mai interesate de asigurări

De-a lungul timpului, s-a observat că, indiferent cât de atent se construia un program de asigurare pentru o bancă, tot apăreau pierderi importante, care nu puteau fi acoperite de poliţe.
Începând cu perioada 1999-2000, astfel de poliţe au intrat şi în atenţia companiilor româneşti. Primii clienţi au fost cele mai mari bănci locale. „Noi avem astfel de polite la nivelul grupului din care facem parte. Aceste produse sunt foarte utile şi vin ca o completare la măsurile de management al riscului, audit şi supraveghere. O parte din riscuri trebuiesc asigurate obligatoriu de către bănci“, spune Mihai Bogza, preşedintele Bancpost, parte a grupului elen EFG Eurobank. Raiffeisen a încheiat o asigurare de tip Bankers Blanket Bond (BBB) cu AIG România şi o asigurare de tip Electronic and Computer Crime Policy cu Omniasig. „Fără Bankers Blanket Bond (BBB), nicio instituţie de credit nu poate opera, în mod normal“, spune Cătălin Stroe, Manager Divizia Vânzări şi Marketing din cadrul ASIROM. „Deşi nu avem disponibile în oferta curentă, ASIROM poate oferi opţional astfel de poliţe numai «croite special» şi cu reasigurare, chiar 100%“, adaugă Stroe.

„Instituţiile bancare sunt foarte interesate de asigurări contra fraudelor. Nu acelaşi lucru putem afirma despre companiile non-bancare, pentru care nu s-au încheiat decât câteva asigurări Commercial Crime în ultimii ani“, spune Cristian Fugaciu. „Sperăm ca în următorii ani să crească şi acest segment“, adaugă Fugaciu. Companiile internaţionale de asigurări sau de brokeraj, precum AIG sau Marsh, prezente şi pe piaţa autohtonă, pot oferi pentru aceste poliţe limite mari de despăgubire, de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de euro. 

Cerere mică în România
«Grupurile internaţionale se asigură la ordinul sutelor de milioane de euro, frauda putând genera efecte catastrofale. Pentru România, piaţa are capacitatea de a subscrie riscuri de câteva zeci de milioane, în condiţiile în care ar exista asemenea cereri.»
Cristian Fugaciu, country manager Marsh România

Tipuri de poliţe

BANKERS BLANKET BOND acoperă daunele financiare directe ale asiguratului, cauzate de infidelitatea angajaţilor, riscuri privind valorile din sediu, în tranzit, valuta falsă etc. Limita poliţei poate fi între 25 şi 250 de mil. de euro, în funcţie de capacitatea băncii. Se aplică o franşiză de cel puţin 0,5 mil. de euro pe eveniment.

POLIŢA DE FRAUDE COMERCIALE (Commercial crime) oferă acoperire pentru daune cauzate de fraude ce presupun furt, delapidare, speculă, infracţiuni electronice şi necinstea angajaţilor.

POLIŢA DE FRAUDĂ ELECTRONICĂ pe Computer acoperă pierderile cauzate de introducerea, modificarea sau distrugerea frauduloasă a informaţiilor în format electronic; modificarea frauduloasă a software-ului, distrugerea datelor din sistemul informatic, distrugerea informaţiilor de viruşi informatici.