Venitul minim de incluziune reprezintă sprijinul financiar acordat de stat pentru a asigura un nivel minim de trai pentru familiile și persoanele singure aflate în dificultate.
Acesta înlocuiește ajutorul social și alocația pentru susținerea familiei și a devenit operațional începând cu data de 1 ianuarie 2024.
Asistații social refuză să presteze ore în folosul comunității
În primele trei luni ale acestui an, 6.582 de beneficiari ai venitului minim de incluziune au refuzat să presteze ore în folosul comunității sau să se prezinte la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă.
În ciuda prevederilor Legii nr. 196/2016, conform căreia „persoanele apte de muncă beneficiare de venit minim de incluziune au obligația să presteze, lunar, acțiuni sau lucrări de interes local și să își caute un loc de muncă prin intermediul agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă”, cei care au refuzat să muncească au fost excluși din sistemul de venit minim de incluziune.
Conform datelor pentru luna februarie 2024, cele mai mari numere de beneficiari ai venitului minim de incluziune se înregistrează în județele Dolj (12.923), Bacău (11.831), Buzău (9.951), Suceava (9.875), Iași (9.80), Teleorman (9.744) și Vaslui (9.544).
Pe de altă parte, numărul cel mai mic de beneficiari ai venitului minim de incluziune se înregistrează în București (386), Ilfov (999) și Timiș (1.630).
„Adevărul” a solicitat Ministerului Muncii informații despre posibile soluții pentru integrarea acestei categorii de persoane, având în vedere și valoarea redusă a venitului minim de incluziune.
„Ca soluții de integrare, sunt inclusiv burse ale locurilor de muncă pe care le organizăm și în zonele cu mulți beneficiari de venit minim de incluziune. Pe de altă parte, este și o implicare a autorităților locale în formarea și informarea acestor beneficiari.
Acești beneficiari pot avea locuri de muncă nu doar în localitatea de domiciliu. De exemplu, un beneficiar din București poate lucra și la distanță pentru o companie din Iași. Ideea e să lucreze”, au declarat reprezentanți din cadrul Ministerului Muncii.
Care este valoarea venitului minim de incluziune?
Începând cu 1 martie 2024, valoarea ajutorului lunar de incluziune este de:
- 346 lei pentru o persoană singură;
- 879 lei pentru o familie cu copii;
- 504 lei pentru o persoană singură cu vârsta peste 65 de ani.
Reprezentanții Ministerului Muncii au indicat că numărul șomerilor care refuză locuri de muncă a crescut semnificativ, conform informațiilor furnizate pentru sursa citată. Astfel, în primele trei luni ale anului 2024, 1016 șomeri au refuzat locuri de muncă, în creștere cu peste trei ori în comparație cu perioada similară din 2023.
„Pe de o parte putem spune că este o problemă de sistem, care nu funcționează cum trebuie, pe de altă parte, vorbim de o problematică socială extrem de importantă, care sigur că pune o presiune imensă pe acest sistem. Așadar, cred că rezolvarea sau ameliorarea acestei probleme stă în identificarea mai clară a factorilor care o generează și o întrețin”, a declarat pentru „Adevărul” psihologul Elena Sachelarie.
Conform părții respective, realizarea unor cercetări multiple ar fi deosebit de benefică, începând cu stabilirea clară a criteriilor care califică o persoană pentru a primi ajutor social din partea statului român, precum și înțelegerea completă a responsabilităților pe care beneficiarul ajutorului social le are.
„Mulți dintre aceștia, refuză să muncească, chiar cu riscul de a pierde acest ajutor social, pe când alții, nu-și doresc să-l piardă. Din punct de vedere economic, trebuie văzut dacă sumele de bani primite sunt unele din care se poate trăi decent sau nu, și modul în care se încurajează integrarea de piața muncii a celor care beneficiază de aceste ajuoare.
Posibilitatea de integrare pe piața muncii, desigur că trebuie studiată, pentru că trebuie văzut care sunt ofertele de angajare și în ce condiții se poate presta această muncă. De cele mai multe ori, mediul urban oferă mai multe posibilități de angajare decât mediul rural”, a adăugat psihologul.
De asemenea, este opinia acesteia că este necesar să identificăm cu mai multă precizie categoriile sociale și socio-profesionale din care fac parte acești oameni.
„Este evident că cel puțin o parte dintre aceștia au o problemă serioasă de adaptare socio-profesională, de exemplu faptul că nu sunt calificați pentru nici un fel de muncă, nivelul lor de pregătire profesională sau de educație fiind foarte scăzut, sau vârsta fiind înaintată, factor care poate face ca recalificarea profesională să devină o adevărată provocare”, mai spune Elena Sachelarie.
