Declarația menționată ilustreză absența unei viziuni de dezvoltare a economiei românești pe termen lung, singurul obiectiv fiind realizarea unor câștiguri imediate pentru statul român prin procesul de privatizare, care nici acestea nu sunt, de altfel, sigure.
În contextul unei nevoi tot mai acute de găsire a unor alternative de finațare a economiei românești, în condițiile în care persistă retricența băncilor de a acorda credite comerciale și costul creditării este ridicat, dezvoltarea pieței de capital românești ar trebui să reprezinte o prioritate a oricărui guvern din România, spune Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Brokerilor. Ori dezvoltarea pieței de capital autohtone și atragerea unor investitori instituționali mari depinde tocmai de listarea unor pachete de acțiuni pe care statul le deține la companiile mari din domeniul energiei la Bursa de Valori București, listări care ar trebui să urmeze o strategie coerentă și să respecte calendarul anunțat.
De altfel, însuși domnul Dumitrașcu recunoaște, într-un articol recent, că „trebuie să avem listate minim 7-8 companii puternice, valoroase, pentru ca marii jucători de pe pieţele internaţionale să-şi deschidă sucursale în România şi să joace pe Bursa de la Bucureşti (BVB)”, deziderat care nu va fi niciodată realizat dacă unele listări de companii din acest domeniu se tot amână (cazul Nuclearelectrica), iar pentru altele se alege varianta listării duale. Este binecunoscut rolul esențial pe care l-a avut, în Polonia, listarea companiilor de stat la Bursa de la Varșovia, bursă care este acum menționată ca una din alternativele pentru listarea duală a Romgaz.
Rezultatul recent al ofertei secundare Transgaz arată că se pot face privatizări de succes și la Bursa de Valori București. Desigur că reușita unei oferte publice depinde însă, în mare măsură, de modul în care ea este pregătită și promovată, mesajele pe care Guvernul le transmite investitorilor având și ele un rol important în acest proces.
De asemenea, succesul unei companii la bursă este dat de calitatea managementului acesteia, ceea ce presupune și calitatea acțiunilor statului în cazul de față, de corectitudinea prețului ofertei și nu de bursa pe care se listează compania. Există nenumărate exemple de companii de succes care atrag fonduri fără să fie listate, dupa cum există multe cazuri de companii ale statului român, prost gestionate, care nu mai pot obține finanțare nici de la bănci (cazul Oltchim, foarte mediatizat în ultima perioadă, fiind un astfel de exemplu).
În plus, o privatizare poate fi considerată reușită atunci când se găsește un echilibru optim între interesul privat şi cel public şi se are în vedere și o schemă pentru vânzări ulterioare ale pachetelor deţinute de guvern, atunci când acesta are nevoie. Plasarea acțiunilor companiilor naționale pe piața de capital locală, cu posibilitatea participării investitorilor de retail, pentru care adesea sunt utilizate discount-uri, ar reprezenta un factor pozitiv pentru realizarea obiectivelor strategice legate de dezvoltarea pieței de capital autohtone, care nu este posibilă fără implicarea populației.
Statul român trebuie să ia în considerare pierderile pe care listarea duală le-ar aduce pe termen lung, plecând de la impozitele și taxele pe care acesta le-ar putea colecta din câstigurile investitorilor la Bursa de Valori București și până la repercursiunile economice serioase ale subdezvoltării pieței de capital domestice. Cu astfel de strategii de privatizare, în viitorul apropiat, Bursa de la București va fi, intr-adevăr, prea mică pentru a putea contribui la finanțarea economiei românești.
