Aşa sună argumentul imbatabil în controversa din jurul formării noului guvern. Corect. Constituţia României excelează în omisiuni. De la standardele pentru rase canine la poruncile Decalogului. Constituţia nu prescrie nici măcar regulile de fier ale democraţiei, între care regula majorităţii şi corolarul ei: singura dictatură admisibilă într-o democraţie este dictatura majorităţii (cu nuanţele moderne privind protecţia minorităţilor). D
Aşa sună argumentul imbatabil în controversa din jurul formării noului guvern. Corect. Constituţia României excelează în omisiuni. De la standardele pentru rase canine la poruncile Decalogului. Constituţia nu prescrie nici măcar regulile de fier ale democraţiei, între care regula majorităţii şi corolarul ei: singura dictatură admisibilă într-o democraţie este dictatura majorităţii (cu nuanţele moderne privind protecţia minorităţilor). Dar ar trebui să fie suficient că în Constituţie se stipulează supremaţia puterii parlamentare. E o măsură profilactică împotriva uzurpării puterii şi derapajelor autoritariste. Un parlament autentic, mai ales unul bicameral şi suficient de larg, nu poate exercita o dictatură. Cu unul mai mic şi unicameral, e mai simplu; poţi măcar să-l foloseşti ca unealtă.
Regula majorităţii nu e înscrisă în Constituţie dintr-un anumit bun-simţ. Întâi: bazele funcţionării democraţiei se învaţă la şcoală, inclusiv în şcolile de tinichigii (nu şi în şcolile serale pentru şefi de stat, deocamdată). A ajuns o chestiune de educaţie şi tinde să fie asimilată în CV-ul celor şapte ani de-acasă. E aproape un comandament moral – te supui voinţei majorităţii tot aşa cum accepţi regulile general acceptate de comunitatea în care trăieşti: respecţi oamenii (indiferent de partid etc.), pleci privirea când eşti dovedit mincinos (nu supralicitezi), te speli pe dinţi (înainte de a face declaraţii publice). Apoi: regula majorităţii este o normă metodologică. Este implicită. Este axioma. E regula jocului (nu miza lui). Nu are submultipli, nu se demonstrează, nu se negociază. Iar sfidarea majorităţii este păcat mortal în codul democraţiei. În Atena antică (de la care ne-au rămas noţiunile de demagog, tiran ş.a.), puteai fi alungat cu pietre din cetate. Astăzi, aşteptăm alegerile. Dar când ofensele aduse majorităţii sunt grosolane, comunitatea internaţională reacţionează: FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană refuză să dea gir şi bani unui guvern care nu e reprezentativ, nefiind legitimat de majoritate. Şi fie repunem noi înşine regula democratică în funcţiune, fie vom plăti pentru neputinţă. Blocarea creditului, pentru început. Nu e scris în acordul stand-by. Dar e o chestiune de bun-simţ.