În rest, turismul a fost gestionat ori de către o Autoritate Naţională pentru Turism, ori a fost comasat cu alte ministere (Transporturi când a fost PSD la guvernare – 2003-2004, respectiv Dezvoltare Regională când a fost PDL la guvernare, 2009-2012).
Mediul de afaceri din turism a susţinut permanent importanţa existenţei unui Minister de resort, de sine stătător. De ce? Pentru că liderul guvernamental al turismului ar trebui să stea la masa Guvernului şi să aibă un cuvânt de spus. Ar trebui să fie coleg şi egal cu alţi miniştri care conduc domenii de care depinde turismul, precum transporturile, cultura, educaţia, economia, finanţele, mediul de afaceri, internele, externele, mediul… Şi să răspundă direct în faţa premierului.
Dacă tot ne dorim ca turismul să fie prioritate naţională şi ramură economică importantă, avem nevoie de un minister. Ministerul, condus de un ministru, care, logic, este liderul, este format dintr-o echipă numeroasă de specialişti. Aşa că nu am aşteptări doar de la ministru, ci şi de la viitorii secretari de stat, de la directorii de departamente, de la consilieri, de la întreg ministerul.
În primul rând, sper ca fondul de promovare turistică a României, care asigură participările la târgurile internaţionale de turism, organizarea de evenimente şi conferinţe, reclame pe canale media internaţionale, invitarea agenţilor de turism, a jurnaliştilor şi a bloggerilor specializaţi în România, să fie măcar de aproape 1% din cât aduce turismul la buget (circa 2 miliarde de euro). Adică, măcar să depăşească 10 milioane de euro anual, nu 2 milioane, cât a fost anul trecut (deci 0,1%).
Ar trebui stimulat incoming-ul, deci turismul receptor. Aducerea de turişti străini reprezintă export de servicii: ei vin în ţara noastră şi lasă bani aici. Merită sprijinite mai mult agenţiile de turism specializate pe incoming, care, şi aşa, sunt destul de puţine. Pe de altă parte, dacă TVA pentru hoteluri a fost unitarizat la 9% pentru pachetele de servicii, şi agenţiile merită, la rândul lor, să beneficieze de un TVA similar, mai ales că ele sunt cele care aduc foarte mulţi turişti. La ora actuală, TVA aplicat pentru agenţiile de turism, care trăiesc din comision, este de 20%.
Ministrul Turismului şi reprezentanţii ministerului trebuie să comunice permanent cu liderii mediului de afaceri, care cunosc foarte bine realităţile turismului românesc (în special cu organizaţiile de profil), dar şi să ţină cont de părerea jurnaliştilor specializaţi. Aceştia reprezintă, împreună, în fapt, „societatea civilă a turismului”.
Este drept, România are nevoie, în general, de o imagine de ţară. Dar şi de o strategie coerentă de promovare a turismului. Avem un brand turistic, lansat acum aproape 7 ani. Ori continuăm cu el, ori lansăm o altă campanie de brand, dar e bine să persistăm în acest sens.
Într-o lume aflată în permanentă dinamică, nu avem voie să stăm, să contemplăm, să aşteptăm. Dacă nu vin potenţialii parteneri peste noi, trebuie să mergem noi peste ei. Pe lângă participarea – obligatorie – la târgurile internaţionale de turism, Ministerul Turismului, împreună cu mediul de afaceri, trebuie să se gândească la organizarea unor evenimente de sine stătătoare, care să aibă ca rol promovarea României: caravane, conferinţe, forumuri etc. De asemenea, pe lângă mass-media clasică, nu trebuie neglijate mediul online şi social media, care sunt din ce în ce mai importante şi solicită un buget mai mic, importantă fiind creativitatea campaniilor. România are birouri externe de promovare turistică. Reţeaua acestora ar trebui dezvoltată, ca şi bugetele şi personalul.
Potrivit specialiştilor, 2016 a fost anul incoming-ului pentru România, respectiv cel mai bun an după 1990. A fost un an de salt global: număr mai mare de turişti, noi pieţe şi noi parteneri, prezenţa globală a produselor româneşti. În sprijinul celor afirmate de mine vin cifrele oficiale. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în primele 10 luni ale anului, ţara noastră a fost vizitată de 2,161 de milioane de turişti străini, în creştere cu 10,8%. Cifra nu este enormă, însă înregistrăm, de la an la an, în ultimii ani, creşteri substanţiale. În incoming nu se pot face minuni peste noapte. Pe de altă parte, turiştii străini au avut o pondere de 22,9% din totalul gradului de ocupare al structurilor de cazare, ceea ce arată că mai este suficient loc. Mai ales dacă vorbim de indicele total de ocupare al structurilor de cazare, care este de doar de 31,8%. Cele mai multe sosiri ale turiştilor străini cazaţi în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au provenit din Germania (249,8 mii), Israel (217,4 mii), Italia (198,7 mii), Ungaria (125,2 mii) şi Franţa (126,3 mii). Agenţiile de turism au un rol esenţial în promovarea României ca destinaţie de incoming. Tot potrivit INS, din totalul nerezidenţilor sosiţi în România, 51,5% şi-au organizat sejurul prin agenţii de turism iar 30,5% si-au organizat singuri sejurul.
România s-a afirmat, în ultima vreme, ca o ţară sigură. Ceea ce contează din ce în ce mai mult, în actualul context internaţional. Suntem pe val, dar facem pluta. Ar trebui să trecem la înot-viteză.
Traian BĂDULESCU,
Consultant în turism
