Intre un vin efervescent oarecare si o sampanie adevarata nu este numai o diferenta de denumire, ci si una de continut. Sampania originala se obtine doar din struguri Chardonnay, Pinot Meunier si Pinot Gris, cultivati in Champagne. Astfel, chiar daca tehnologia folosita la fermentare este cea traditionala (metoda Champenoise), vinul efervescent obtinut este impropriu numit sampanie daca nu au fost prelucrati struguri din soiurile mentionate. Asta nu inseamna ca rezultatul nu poate fi un vin la f
Intre un vin efervescent oarecare si o sampanie adevarata nu este numai o diferenta de denumire, ci si una de continut. Sampania originala se obtine doar din struguri Chardonnay, Pinot Meunier si Pinot Gris, cultivati in Champagne. Astfel, chiar daca tehnologia folosita la fermentare este cea traditionala (metoda Champenoise), vinul efervescent obtinut este impropriu numit sampanie daca nu au fost prelucrati struguri din soiurile mentionate. Asta nu inseamna ca rezultatul nu poate fi un vin la fel de bun sau chiar mai bun decat o sampanie veritabila.
Specialistii atribuie inventarea sampaniei abatelui francez Perignon, catre sfarsitul secolului 17. Povestea spune ca, plimbandu-se prin hrubele abatiei, prelatul a vazut cu sareau dopurile sticlelor in care erau imbuteliate vinuri dulci. Perignon si-a dat seama ca vinul continua sa fermenteze in sticla, imbogatin-
du-se in dioxid de carbon, lucru care ducea, inevitabil, la azvarlirea dopului. De la numele abatelui francez provine cea mai cunoscuta si mai scumpa marca de sampanie, Dom Perignon. Vinul efervescent are insa o istorie mult mai lunga, de peste doua milenii; potrivit unor istorici, licoarea era cunoscuta si consumata in Roma antica. Lucrul cel mai important la un vin efervescent este provenienta dioxidului de carbon. Daca acesta este de origine naturala, adica rezulta din procesul de fermentare a vinului, atunci avem de-a face cu un vin spumant; daca insa dioxidul de carbon a fost adaugat pe cale artificiala, atunci este vorba de un vin spumos. Cu alte cuvinte, intre spumant si spumos este aceeasi diferenta ca intre apa minerala si sifon.
Daca sampania originala se produce in cantitati mici (strugurii din care provine sunt cultivati pe numai 28.000 hectare), vinurile spumante, adica cele care, cu o buna aproximatie, ar putea fi numite sampanii, se fabrica pe scara larga. In functie de soiul de struguri folosit si de tehnologia de fermentare, un spumant poate fi un vin cu un succes la fel de mare precum cel din Champagne. In afara de notorietatea marcii si de comoditatea in exprimare, si acesta este un motiv pentru care se accepta extinderea denumirii de sampanie asupra tuturor vinurilor spumante. A confunda insa un spumos cu o sampanie este o mare eroare; este ca si cum ai spune adidasi unor tenisi chinezesti.
Cei mai renumiti producatori romani de vinuri spumante sunt centrele viticole Jidvei (din anul 1958), Panciu (1969), Simleul Silvaniei (1973), Apoldul de Sus (1973), Bucium (1978) si Husi (1979). Dintre acestia, Jidvei este singurul care utilizeaza toate procedeele traditionale de fabricatie folosite in Champagne. Spumantul de Jidvei este fermentat, limpezit si livrat in aceeasi sticla, motiv pentru care este scump, dar si bun. Soiurile de vin din care se obtine spumantul de Jidvei sunt Feteasca Regala, Riesling Italian si Pinot Gris.
Majoritatea consumatorilor considera sampania (incluzand aici si vinul spumant, dar nu spumosul) o bautura care se consuma doar la ocazii. Un studiu Omnibus, realizat de institutul IMAS in octombrie 2001, arata ca, in Romania, piata sampaniei are un puternic caracter sezonier; cele mai mari vanzari se inregistreaza in zilele dinaintea Anului Nou, insa nici perioadele dinaintea Craciunului si a Pastelui nu sunt rele pentru producatori si comercianti. In afara acestor momente, sampania este consumata la aniversarea zilei de nastere sau la sarbatorirea onomasticii. Acest comportament explica si faptul ca peste 80% din consumatori obisnuiesc sa bea sampanie acasa sau in vizita la prieteni ori rude.
De regula, cei care cumpara aceasta bautura sunt tineri (sub 45 de ani), locuiesc in mediul urban, au studii medii sau superioare si fac parte din categoriile cu statut social mediu sau inalt.
Studiul realizat de IMAS a relevat doua greseli care se fac frecvent la servirea sampaniei. Desi este un aperitiv si trebuie bauta inainte de la masa, de cele mai multe ori sampania este consumata ca desert. Nu este nici o ilegalitate, dar este pacat: dupa ce papilele gustative au fost asaltate cu toate aromele din mancare si din bauturile consumate intre timp, nu vor mai putea percepe aproape nimic din gustul si parfumul sampaniei.
O alta eroare este aceea de a bea sampania din cupe largi la gura (precum cele de inghetata). Cupele de sampanie sunt inguste la gura, pentru a intarzia trezirea vinului si pentru a concentra si canaliza parfumul catre cel care bea.