Banca Centrală Europeană își atacă propria monedă emisă cu noi arme neconvenționale. Președintele instituției, Mario Draghi, a anunțat, joia trecută, un program extins de cumpărare de obligațiuni publice și private mult mai amplu decât cele mai entuziaste așteptări ale analiștilor. 60 de miliarde de euro lunar vor fi aruncate în piețe începând din martie 2015, până în septembrie 2016, perioadă care poate fi însă modificată discreționar, până când BCE se va convinge că poate reaprinde inflația în Europa, astfel încât să se apropie de o țintă anuală de 2%. Mai mult de un trilion de euro ieșiți din tiparnițele virtuale ale băncii centrale vor ajunge să finanțeze astfel guvernele din zona euro.
Cum tratatele europene interzic finanțarea directă a guvernelor de către emitentul de monedă (din motive evidente – descurajarea cheltuielilor iresponsabile făcute de cei care ar avea la dispoziție o mașină de bani), a trebuit să se apeleze la o portiță pentru evitarea restricției. Finanțarea nu se va face direct, ci indirect: BCE va cumpăra bondurile guvernelor de pe piața secundară, de la bănci sau alți deținători, care vor avea o siguranță mai mare că le vor plasa ulterior fără probleme, chiar dacă sunt emise de state cu situație financiară proastă.
Citiți și: Creditele în FRANCI. Cine-a fost de vină, cine a greşit, ce e de făcut
Citiți și: FALIMENTUL PERSONAL: Datornicii pierd controlul asupra vieţii private
Măsura urmărește, deopotrivă, ieftinirea împrumuturilor guvernelor din zona euro, urmând să ofere o gură de oxigen în special statelor care se bucură de o încredere mai mică a investitorilor din piețe. De aici și temerile că extinderea în acest mod a programului de relaxare cantitativă va permite guvernelor să evite reforme structurale absolut necesare pentru redresarea sănătoasă a economiilor, în speranța că panaceul monetar le va rezolva problemele.
Cad tabuuri
Finanțarea guvernelor de către banca centrală nu este singurul tabu depășit cu această ocazie. Ce nu au putut decide politicieni aleși în țările europene, de teama reacției poporului, au hotărât fără probleme bancheri pentru care niciun cetățean european nu a dat un vot: pentru 20% din achizițiile de bonduri, pierderile ipotetice în caz de incapacitate de plată a unui guvern se vor împărți între țări. Pentru restul de 80% răspund băncile centrale naționale din statele care au emis bondurile. Nivelul de „doar 20%“ al programului pentru care riscul este împărțit a fost prezentat, de altfel, ca un compromis, în condițiile în care în special state ca Germania s-au opus socializării riscului, anticipând că vor fi buni de plată pentru datoriile unor state cu probleme. Reprezentanți ai piețelor financiare s-au arătat, însă, dezamăgiți de astfel de rețineri precaute, arătând că interesul investitorilor pentru titluri ale unor state ca Grecia sau Portugalia nu va mai fi la fel de mare în condițiile în care garanțiile sunt limitate.
Euro se prăbușește
Moneda euro s-a prăbușit imediat după anunțul BCE, în ciuda declarațiilor anterioare făcute de bancheri și analiști care susțineau că efectele deciziei, așteptate de toată lumea, sunt deja incluse în prețurile din piață. „Programul masiv de achiziţii de bonduri este aşteptat de pieţele financiare, care au pus deja în preţuri efectele unei astfel de decizii. Ar fi un dezastru dacă BCE nu ar face anunțul“, declara, cu două zile înaintea deciziei BCE, Tomas Cerny, managing director debt capital markets al Erste Group, prezent la Forumul Euromoney pentru Europa Centrală şi de Est din Viena. După anunțul lui Mario Draghi, liderii celor mai mari bănci de investiții din lume, prezenți la Forumul de la Davos, în Elveția, își exprimau pe rând, în fața camerelor de luat vederi, entuziasmul. „Peste 60 miliarde de euro lunar e peste ce ne așteptam. Euro se va deprecia probabil, încă există incertitudine și volatilitate, dar pentru piețe efectele vor fi bune“, declara, pentru Bloomberg, James Gorman, CEO Morgan Stanley.
Presiunile pe deprecierea euro sunt agravate de efectele măsurii anunțate de banca centrală a Elveției, care a renunțat la plafonul valutar de 1,2 franci/euro, impus timp de trei ani, determinând o apreciere record a francului. În plus, sensul divergent în care merge politica monetară americană (relaxarea cantitativă s-a închieiat în SUA, fiind așteptate creșteri de dobândă) mărește șansele unei deprecieri chiar mai ample a euro față de dolar.
„E un timp minunat să fii emitent de titluri, chiar dacă nu pentru motive corecte fundamental, dar nu e un timp bun să fii investitor“, a declarat, la Forumul Euromoney de la Viena, Michael Cirami, Co-Director of Global Income la Eaton Vance, unul dintre cei mai vechi manageri de fonduri de investiții din SUA, adăugând: „acestea nu sunt vremuri normale! Nu ştim când vor reveni vremurile normale…poate când decidenţii politicilor publice nu vor mai face atâtea greşeli“. Efectele benefice ale relaxării cantitative agresive în Europa sunt puse la îndoială şi de David Smart, managing director la Franklin Templeton Solution, care gestionează în România Fondul Proprietatea. „Pe termen scurt pot fi efecte pozitive în creşterea valorii activelor. Pe termen lung, însă, nu vor obţine prea mult. Nu atâta timp cât nu se rezolva problemele demografice, cele structurale din economie etc.“, a spus acesta la aceeași reuniune.
Citiți și: Creditele în FRANCI. Cine-a fost de vină, cine a greşit, ce e de făcut
Citiți și: FALIMENTUL PERSONAL: Datornicii pierd controlul asupra vieţii private
