Telespectatorii priveghiurilor televizate ar trebui să afle că bocitoarele au cam dat-o în bară de fiecare dată.
Există şi în domeniul economic echivalentul Marghioalelor cu broboadă care se tânguie la căpătâiul vreunui nefericit pentru doi ţechini. În opinia lor, Guvernul este invariabil incompetent şi răuvoitor, catastrofele se vor amplifica, iar orice semn de revenire este doar o iluzie. Înşelătoarea lor titulatură este, în general, de analişti economici sau bancari, iar ei se tânguie la căpătâiul economiei naţionale. Atacurile lor s-au înteţit în ultima vreme. Lăbărţaţi pe ecranele televizoarelor, ei folosesc cuvântul „criză“ ca pe o incantaţie preliminară, după care lansează un puhoi de veşti proaste cu care mitraliază telespectatorii la foc automat: indicatori în scădere, devalorizare, şomaj, nenorociri.
Eroarea logică este că mereu prezintă cazuri particulare de companii în dificultate, fără a-şi aminti că indicatorii macroeconomici se judecă la scară… macro, adică la nivelul întregii economii, unde cazurile particulare pozitive şi negative se anulează reciproc. Singurul lucru care contează sunt tendinţele globale. Bocitoarele profesioniste, angajate mai ales de televiziunile de ştiri, nu pot funcţiona fără echivalentul logic opus – purtătorul de vorbe al Guvernului sau al partidului la putere, care, fie iarnă, fie vară, e trimis să apere punctul de vedere „oficial“, oricât de absurd ar fi. Se găsesc scuze pentru impozitarea pensiilor, tăierea alocaţiilor copiilor, impozitul forfetar – ba chiar ni se prezintă senin cum vom trăi mai bine cu impozite suplimentare.
Din păcate, percepţia în economie funcţionează prin canale precise, reale, iar bocitoarele nu deranjează doar auditiv. Inflaţia este într-o anumită măsură generată de aşteptările inflaţioniste. Revenirea economică nu poate veni înainte de modificarea sentimentului consumatorilor şi din modificarea percepţiei lor despre viitor. Iar profesorii de economie care studiază crizele îţi vor spune că, din cauza sentimentelor, oamenii exagerează în ambele sensuri – prea euforici înainte de criză şi prea deprimaţi în timpul crizei (sau uneori chiar şi după ce a trecut). Ar trebui să ne amintim că în acest an, spre deosebire de 2009, cel cu o scădere de 7,1%, avem o relativă stabilitate economică. Prognozele serioase indică o uşoară creştere, undeva peste 1%. Efectul pentru buzunarul oamenilor va fi, în esenţă, de stagnare a situaţiei de acum până spre finalul anului. Nu e o situaţie foarte roz, dar măcar nu se întrevede înrăutăţirea ei într-un mod semnificativ. De aceea, nu mă aştept decât la puţin realism, echilibru şi obiectivitate.
Telespectatorii priveghiurilor televizate ar trebui să afle că bocitoarele au cam dat-o în bară de fiecare dată. Ar trebui să se gândească doar la situaţia lor de fapt, obiectivă, fără a asculta purtătorii de cuvânt ai apocalipsei. În schimb, bocitoarele profesioniste ar trebui să-şi dea năframa neagră de pe ochi, să-şi ia ţechinii şi să ne mai lase!
Răzvan Orăşanu a fost consilierul primului-ministru în perioada 2005-2009.
