Datorita ratelor scazute ale inflatiei, cererile de mariri salariale s-au redus in toate tarile dezvoltate si in special in America. Atitudinea liberala a SUA in relatiile comerciale cu China a adus familiilor americane o bunastare de invidiat. Datorita ratei scazute a dobanzilor de pe piata interna, investitiile americane se indreapta in numar mare catre Dragonul asiatic, in capacitati de productie, mai precis. Aceste capacitati produc tot mai multe bunuri ieftine, care stimuleaza consumul in America. Cu veniturile din exporturi, chinezii cumpara obligatini americane, destinate acoperirii deficitului SUA. Astfel, intre cele doua tari s-a creat o simbioza ciudata: China imprumta tot mai mult America, al carui apetit pentru marfurile chinezesti este in crestere. Aceasta situatie risca insa sa iasa de sub control.Dupa ce ani de-a randul China a exportat deflatie, din 2003 cererea Chinei de materii prime a depasit oferta, ceea ce a provocat cresterea preturilor. De la fier la boabe de soia si de la otel la petrol, toate pietele de materii prime au fost influentate de apetitul Dragonului. Analistii se tem ca de aceasta data gigantul asiatic va incepe sa exporte inflatie. Toate bunurile de export, de la calculatoare pana la jucarii, s-ar putea scumpi, afectand bugetele famililor din tarile dezvoltate si rezultatele financiare a mii de companii care produc in China. De aceea este atat de importanta reducerea ritmului de crestere al Chinei. Daca tinta de crestere 7% va fi atinsa in acest an, dezvoltarea economiei globale are perspective roz pentu urmatorii ani. Pentru a asigura o aterizare lina, autoritatile chineze aplica masuri draconice de reducere a cresterii economice (spre deosebire de tarile dezvoltate, care isi pun serios la incercare imaginatia pentru a gasi modalitati de stimulare a cresterii). Imprumuturile catre anumite sectoare, precum metalurgia, au fost restrictionate, pentru a diminua cresterea galopanta si nefundamentata economic a investitiilor.O alta reteta a succesului ar fi aprecierea yuanului, moneda chineza, care in prezent este tinuta artificial la valori scazute, pentru a stimula exporturile. Oficialii chinezi nu apreciaza insa aceasta idee. Liberalizarea cursului valutar si a fluxurilor de capital a adus dezastru in Asia de Sud-Est la sfarsitul anilor ‘90. Pe masura ce China isi face loc intre puterile economice ale lumii, structura economiei mondiale se schimba. Cei mai sensibili la schimbare au fost vecinii Dragonului. Balanta comerciala cu tigrii asiatici si cu Japonia este negativa. China importa produse ce inglobeza niveluri inalte de tehnologie, le asambleaza la preturi fara concurenta si le exporta in intreaga lume. Pe masura ce gradul de sofisticare tehnologica a producatorilor chinezi creste, ceilalti producatori sunt siliti sa investeasca tot mai mult in cercetare si dezvoltare. si tarile producatoare de materii prime sunt stimulate de cresterea economiei chineze. Australia, Canada si Brazilia exporta mineruri feroase si neferoase, Iranul a semnat recent un acord de 70 de miliarde pentru exploatarea, impreuna cu firme chinezesti, a unor campuri petroliere, iar SUA exporta tot mai multe cereale si bobe de soia. Cererea mai mare de materii prime a sporit livrarile industriei constructoare de utilaj minier, petrolier si agricol. Dar, cel mai important, chinezii devin treptat si consumatori, nu doar exportatori de bunuri de consum. Aparitia unui nou pol de consum este o veste cat se poate de buna pentru producatorii din tarile dezvoltate, confruntati de ani de zile cu cresterea modesta a pietelor vestice. Vazuta din aceasta perspectiva, mentinerea unui ritm optim de crestere devine esentiala pentru soarta economiei mondiale.