Directorul General al Direcției Generale Asigurări, Valentin Ionescu, a subliniat aspecte legate de libertatea de a furniza servicii (FOS) și libertatea de stabilire (FOE) în domeniul asigurărilor în Uniunea Europeană. Opinia directorului ASF vine într-un moment în care mai multe firme activează în baza FOS sau FOE în România, acesta fiind un model "la modă" în toate țările UE. Cel mai recent, a intrat pe piața locală Euroins, falimentară în România, dar care a reluat vânzările cu societatea înregistrată în Bulgaria. Consumatorii trebuie să fie conștienți că protecția lor poate varia.
Directorul general al Direcţiei Generale Asigurări, din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Valentin Ionescu, evidențiază aspecte legate de libertatea de a furniza servicii (FOS) și libertatea de stabilire (FOE) în domeniul asigurărilor în Uniunea Europeană.
Valentin Ionescu, detalii despre libertatea de a furniza servicii (FOS) și libertatea de stabilire (FOE)
De menționat că, declarațiile directorului ASF vin în contextul în care Euroins, falimentară cu firma înregistrată in România, a decis să reînceapă vânzările, cu societatea înregistrată în Bulgaria.
- FOS permite firmelor de asigurare să ofere servicii pe teritoriul altui stat membru fără a fi necesară înființarea unei sucursale acolo. Astfel, prin FOS, societățile pot distribui produse de asigurare pe întreg teritoriul SEE din țara de origine.
- FOE permite firmelor să-și stabilească o prezență permanentă (sucursală sau altă formă) într-un alt stat membru.
Directivele UE prevăd că o autorizație obținută într-un stat membru le permite firmelor să-și desfășoare activitatea în toate celelalte state membre fără a obține autorizații suplimentare. Procesul implică notificarea autorității de supraveghere din statul membru de origine, stabilind astfel principiul unei licențe unice.
O societate de asigurare care dorește să înceapă activitatea în alt stat membru trebuie să îndeplinească condiții specifice. Acest proces implică notificarea autorității de supraveghere din statul gazdă și furnizarea de informații specifice pentru a obține aprobarea, transmite Studii Financiare.
Astfel de societăți activează și în România
Din această cauză, consumatorii din țara noastră trebuie să fie conștienți că este foarte posibil să nu beneficieze de aceeași protecție pe care o au dacă cumpără produse de asigurare de la firmele autorizate în România.
Potrivit reprezentantului ASF, motivul este simplu, și anume că nu există scheme de garantare pentru toate clasele de asigurări la nivelul tuturor țărilor UE. Abia de la 1 ianuarie 2024, Directiva MTPL (RCA) trasează obligația existenței unei scheme de garantare în toate țările membre, însă doar pentru clasa de asigurări 10 adică RCA.
Procesul de pașaport al licenței (FOS) este mai rapid decât procesul de obținere a aprobării pentru FOE, dar nu trebuie tratat superficial, spune Valentin Ionescu.
Prin FOS sau FOE, principiul supravegherii uniforme rămâne valabil, iar autoritatea de supraveghere din statul membru de origine are responsabilitatea de a monitoriza activitățile desfășurate.
Desigur, există probleme și dificultăți care persistă în ceea ce privește accesul și desfășurarea activităților de asigurare prin FOS sau FOE. Valentin Ionescu subliniază că acestea nu au fost pe deplin rezolvate, chiar dacă directivele recente au adus o anumită liberalizare.
Probleme cu activitățile transfrontaliere de asigurare pe termen lung
Directorul ASF, Valentin Ionescu, subliniază că riscurile potențiale pentru consumatori din țările gazdă apar în cazul în care regulile UE și supravegherea Organismului European de Supraveghere a Asigurărilor și Pensiilor Ocupaționale (EIOPA) nu sunt aplicate uniform la nivelul tuturor supraveghetorilor europeni.
EIOPA a identificat potențiale obstacole legate de calcularea și evaluarea poziției de solvabilitate în cazul activităților transfrontaliere de asigurări generale pe termen lung. Astfel de activități, datorită incertitudinilor și specificul pieței locale, pot deveni atrăgătoare pentru jucătorii fără cunoștințe și abilități adecvate, ceea ce poate duce la subevaluarea tarifelor și, implicit, la riscuri pentru asigurați.
În concluzie libertatea de a presta servicii vine cu avantaje pentru societățile de asigurări localizate în orice stat European, poate ajuta la diversificarea piețelor din țările europene, dar și cu riscuri potențiale pentru consumatorii din țările gazdă dacă regulile UE și EIOPA nu se aplică uniform la nivelul tuturor supraveghetorilor europeni. Informațiile din statul gazdă trebuie luate în considerare în statul de origine al asiguratorului și invers.