Analiștii economici arondați pe lângă partide vin cu partea lor de reformă care interesează formațiunile. Dar nicio persoană nu invocă întregul cadru reformist.
Ceea ce face ca abordarea să fie șchioapă. Dacă ne amintim bine, ultimul curs valutar utilizat la calcularea accizelor – 4,738 lei/euro – nu s-a tranzacționat nici în acest moment pe piață. Ceea ce induce, în prezent, un efect deflaționist, în măsura în care a reprimat cererea. Cu alte cuvinte, această decizie perpetuează și în prezent un efect deflaționist, la fel ca tarifele utilităților publice. Aceste prețuri au crescut în speranța că vor genera inflație, dar au sfârșit prin limitarea consumului și agravarea secvenței deflaționiste. Se pare însă că pentru niciun partid această hotărâre proastă, de a indexa o taxă cu un curs netranzacționat, nu constituie un subiect de meditație și de corecție a ei. Ceea ce ne duce cu gândul că, orice s-ar pune pe tapet, scăderea TVA propusă de PNL ori reducerea de impozit pe venit invocată de PSD, prin introducerea unor cote progresive mai mici de 16%, micșorarea impozitelor administrației centrale va fi compensată – după toate probabilitățile – prin intermediul măririi celor locale. Că nu degeaba au consiliile locale posibilitatea să jongleze cu taxele pe proprietate! Chiar dacă, vom vorbi, la nivel local, de o impozitare ce nu va fi justificată de o îmbunătățire a prestațiilor, ci menită doar să reechilibreze bugetul consolidat. Singurul mod în care se poate face această reechilibrare, în mod real, este eliminarea corupției și recuperarea prejudiciilor.
Spațiul fiscal indus, indiferent din ce parte a spectrului politic vin măsurile liberale anunțate, e necesar să se manifeste într-o creștere economică sustenabilă. Este adevărat că aceasta e nevoie să fie sprijinită de oferta autohtonă de bunuri și servicii. Fiindcă, indiferent că faci sau nu monitorul prețurilor, acesta trebuie susținut de oferta internă. De asemenea, nu poți impune naționalist să se cumpere mărfuri Made in Romania de la hipermarket dacă nu sunt destule. Ca și concluzie, ideile enunțate de partide, n-ar trebui să aibă legătură cu cine câștigă alegerile și din rândul cui se numește primul ministru, ci acestea e nevoie să contribuie la întărirea concurenței economice, nu a celei politice. Cu precizarea că ceea ce numim concurență politică este intermitentă, o decizie e obligatorie pentru patru ani. Prin contrast, pe piața de bunuri și servicii nu continui să cumperi de la cel de la care nu mai dorești. Iar în condițiile în care nu-ți poți schimba preferințele, politicianul apelează la șantaj emoțional pentru a te ține alături de el. Adică, atunci când nu reformează sistemul, cum a promis în campania electorală, scoate în evidență faptele reprobabile comise de competitori.
Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro