.
De pe un vârf de prosperitate ne uităm cu frică de înălţime. Oare vom cădea în prăpastie? O criză ne ameninţă tocmai pentru că am ignorat reţeta care ne-a adus bunăstare. Minunaţi de tehnologiile de care dispunem, prea adesea, tindem să le dăm lor credit pentru traiul nostru confortabil. Uităm că muncim din greu pentru a struni maşinăriile, dar şi că acestea s-au făcut totuşi din ceva. Munca şi baza de capital, în relaţii corecte de piaţă, sunt cele care au potenţat tehnologiile. Altfel, poate oamenii de ştiinţă şi inventatorii ar fi avut minunile lor numai la stadiul de proiecte pe hârtie. Cu ce să pui în mişcare tehnologiile dacă nu ai capitalul? Că muncim ne amintim în fiecare zi. Suntem încă pe deplin conştienţi de ipostaza noastră de „homo faber“, tocmai pentru că banul din muncă se câştigă greu. Capitalul pare însă uitat. Într-un răstimp al ingineriilor financiare, al inventivităţii contabile şi al datoriilor construite din nimic, tindem să confundăm lichidităţile cu capitalul şi uităm natura intrinsecă a acestuia de conglomerat de resurse şi mijloace de producţie disponibilizate pentru investiţii viitoare. Marx s-a pus dindărătul clasei muncitoare tocmai pentru că înţelegea importanţa capitalului – deloc în abundenţă – contrapus forţei de muncă în continuă expansiune odată cu demografia, „marfă“ mai degrabă pe o tendinţă naturală de depreciere. Părintele stângii ştia ce înseamnă capitalul pentru economie, ceea ce nu mai putem spune despre învârtitorii de bani de pe Wall Street sau de aiurea de astăzi, educaţi la marile universităţi ale lumii în teze ale hazardului moral deplin. Hârtiile de valoare cu acoperire îndoielnică, inputul de formule matematice fără acoperire în realitate şi fuga la banca centrală pentru bani din nimic au distrus orice percepţie despre importanţa capitalului. Dar cât de important este capitalul? Important cam cât tot ce este în jurul nostru. Acum zece mii de ani, omul nu dispunea practic de niciun fel de capital, aminteşte investitorul britanic Jeremy Grantham. Ici şi colo, arareori, câte o blană de animal, un os pentru cusut sau o unealtă de silex se mai transmiteau de la o generaţie la alta. Dar cam atât. Este acumularea bazei de capital cea care a constituit baza dezvoltării mai mult spectaculoase a omenirii din ultimele două sute de ani. O minune istorică greu de extrapolat şi pentru viitorul ce va să vie.
Ignorarea importanţei capitalului, alocarea lui greşită şi, finalmente, distrugerea adusă de dobânzile zero şi de hazardul moral riscă să ne împingă într-o nouă criză în care să ne dăm seama că, oricât de harnici am fi, totuşi, doar cu mâinile nu putem face prea mult şi că tehnologiile fără capital iarăşi stau. Atenţie, aşadar, la capital! Formarea lui şi direcţionarea către cei vrednici şi inventivi ne poate duce înainte aşa, cum ne arată şi dezvoltările recentelor veacuri. Desconsiderarea şi risipirea lui ne pot duce înapoi în precaritate. O unealtă de silex, ceva?