aceeasi luna a anului trecut. Aceste doua sectoare, care reprezinta 22% din totalul exporturilor, angajeaza acum cu 4.000 de oameni mai mult decat anul trecut, dar rezultatele din ultimele luni nu vor putea sustine numarul actual de angajati. Cel putin in industria de imbracaminte, salariile au crescut cu 24%, in timp ce productivitatea a scazut cu aproape 20%, iar productia, comenzile si incasarile sunt mai mici decat in februarie anul trecut. Teoretic, lucrurile stau mult mai bine in industria mobilei, unde toti indicatorii sunt in crestere si unde productivitatea – esentiala pentru a putea face fata concurentei din exterior – a avut un salt de o treime. Practic, insa, achizitiile facute de clientii romani si cresterea exportului nu au acoperit, la o prima vedere, sporul de productie. Mai mult, importurile au crescut cu un sfert, asa ca industria autohtona de mobila ar putea avea, in curand, probleme. Exemplul se repeta in cazul masinilor si echipamentelor, unde competitia a fortat deja renuntarea la peste 15.000 de angajati. O crestere de productivitate de 23%, combinata cu o reducere a preturilor, a mentinut industria pe linia de plutire, dar comenzile s-au redus, oricum, fata de anul trecut. Pentru echipamentele electrice, restructurarea bate la poarta, intrucat numarul de angajati a avansat mult mai repede decat productivitatea, iar cifra de afaceri si productia stagneaza.Situatia, nu prea vesela, se repeta in mare parte a industriei. Pe ansamblu, acolo unde cererea creste, importurile, fiind mult mai ieftine decat acum un an, tind sa acopere o mare parte din aceasta cerere suplimentara. Producatorii romani nu au de ales decat intre cresterea productivitatii – asa cum s-a intamplat in cazul mobilei, al metalurgiei – reducerea preturilor – din nou, cazul multor ramuri – sau orientarea catre piata interna, unde competitia nu este inca atat de stransa, dar va deveni din cauza ieftinirii importurilor. Oricum, avertismentele venite din partea oamenilor de afaceri nu sunt vorba in vant. Angajarile din ultimul timp nu au avut loc – cu exceptia metalurgiei – in industrie, ci in servicii, constructii si comert. Daca tendinta din februarie continua, Romania se va trezi cu ceva forta de munca ramasa fara ocupatie si cu o gramada de companii care nu au vazut trenul decat cand a dat peste ele. Oricat de incomplete, cifrele din statistica semnalizeaza deja un impact destul de neplacut.