ultimii ani par a confirma o astfel de filozofie. Companiile de stat sunt artificial tinute in viata prin ajutoare de stat. Cu alte cuvinte, primesc scutiri de plata pentru impozitele datorate bugetului, iar singura consecinta este aceea ca acumuleaza si mai multe datorii, care sunt apoi reesalonate sau scutite. N-a existat nici macar o singura discutie serioasa despre calitatea conducerii respectivelor companii, despre controlul costurilor si nivelurile de performanta. Spre exemplu, caile ferate nu pot calcula nici astazi cat costa sa transporti o unitate de marfa pe un kilometru de cale ferata, dar continua sa primeasca bani de la buget. Cele mai recente idei sunt legate de pretul alimentelor. Paine, carne, rosii, toate sunt pe primul loc in agenda unui Guvern care are impresia ca poate rezolva problemele economiei punand la zid brutarii si fermierii. Ca poate dicta, dintr-un birou din centrul Bucurestiului, cum sa mearga lucrurile la brutaria din Vascauti. Este adevarat, tinta este bine aleasa: pretul painii si al alimentelor reprezinta un subiect sensibil pentru alegatori, ai caror bani se consuma, in proportie de doua treimi, pe mancare. Abnegatia cu care Adrian Nastase se lupta cu fermierii pentru reducerea preturilor ar trebui sa-i impresioneze… Pe de alta parte, miza economica este si ea destul de clara: daca mancarea conteaza atat de mult in bugetele familiilor, ocupa aceeasi pozitie si in calculul inflatiei. Lupta cu pretul carnii de porc poate, deci, aduce voturi si tine sub control rata inflatiei.Un lucru scapa din aceste calcule: Comisia Europeana pregateste pentru octombrie raportul privind starea economiei romanesti. Mult doritul statut de economie de piata functionala este decisiv pentru respectarea programului de aderare la Uniunea Europeana. Or, din acest punct de vedere, numai functionala sau de piata nu poate fi numita o economie in care preturile se stabilesc in cabinetul primului-ministru, in care unele companii sunt favorizate in detrimentul altora, in care intreprinzatorii privati sunt tratati ca niste speculanti, iar populatia este invatata sa astepte ca rastelile lui Adrian Nastase sa rezolve problemele economiei.