Aur, cianură şi ONG-uri

Dar se mai întâmplă ceva ciudat: nici oficialii, nici politicienii nu au curaj să susţină public acest proiect. Este proiectul cu cea mai lungă gestaţie. De ani şi ani de zile, la Roşia Montană se poartă un război rece. De o parte este o firmă care zice că vrea să investească patru miliarde de euro, de cealaltă parte multe, multe ONG-uri care zic că ştiu ele sigur că se va produce un dezastru ecologic. Mai mult, vor fi afectate iremediabil şi nelipsitele situri dacice care

Dar se mai întâmplă ceva ciudat: nici oficialii, nici politicienii nu au curaj să susţină public acest proiect.

Este proiectul cu cea mai lungă gestaţie. De ani şi ani de zile, la Roşia Montană se poartă un război rece. De o parte este o firmă care zice că vrea să investească patru miliarde de euro, de cealaltă parte multe, multe ONG-uri care zic că ştiu ele sigur că se va produce un dezastru ecologic. Mai mult, vor fi afectate iremediabil şi nelipsitele situri dacice care sunt descoperite doar pe traseul autostrăzilor sau oriunde e vorba de vreo investiţie. Deşi se discută de ani de zile, argumentele niciuneia dintre părţi nu sunt foarte clar cunoscute. ONG-urile contra au avut o prezenţă mai activă şi au reuşit să inoculeze ideea că la Roşia Montană e pe cale să se întâmple ceva  îngrozitor. Investitorii de la Gold Corporation au avut proasta inspiraţie, încă de la început, de a-şi lega numele de tot felul de figuri dubioase, care nu le puteau susţine cauza. Sumele investite acum în PR cu greu mai pot schimba sentimentul negativ. Mulţi sunt împotriva acestui proiect, cu sau fără argumente, dar nu şi cei care locuiesc în zonă.

În urmă cu câţiva ani, am fost în judeţul Alba. Eram deja atins de propaganda împotriva proiectului. Am fost uimit să constat că în Alba absolut toată lumea susţine acest proiect. Oficialităţi, oameni simpli, politicieni de toate culorile aşteaptă începerea acestui proiect ca pe venirea lui Mesia. Dar se mai întâmplă ceva ciudat: nici oficialii, nici politicienii nu au curaj să susţină public acest proiect. De teama acuzaţiei că ai fost cu siguranţă cumpărat de canadieni. Dacă s-ar face un referendum în legătură cu acest proiect, cu siguranţă în Alba peste 90% ar vota pentru. Adică, tocmai cei despre care se spune că vor fi cei mai afectaţi şi vor rezista cianurilor doar dacă vor deveni nişte mutanţi. E cam la fel ca maghiarofobia. Ungurii sunt cei mai nesuferiţi tocmai în localităţile unde nu e picior de ungur! Îşi poate cineva imagina că o ţară membră a Uniunii Europene poate fi înecată în cianuri care ne vor otrăvi pe o mie de ani de-acum încolo? Da, acesta e argumentul cel mai vehiculat. Aurul ar urma să fie scos din nişte halde de steril care ele însele, doar prin faptul că există acolo, înseamnă o enormă poluare. În Suedia, în Finlanda, în Africa de Sud, se folosesc alte metode de a obţine aurul, mai puţin poluante, iar în România ar urma să fie aplicate tehnologii din secolul al XIX-lea? Nici vorbă, legislaţia europeană e foarte strictă în această privinţă.

Paranoia a ajuns atât de departe, încât, Adina Vălean, un europarlamentar care a organizat o dezbatere pe această temă, a fost imediat taxată, mai pe faţă, mai în subtext, că e deja vândută. Mai e şi nevasta lui Crin Antonescu? Cu siguranţă, conspiraţia a devenit transpartinică, şi cianurile ne vor otrăvi râurile, ramurile şi fântânile. Argumente, explicaţii logice, efecte economice, analiza avantajelor şi dezavantajelor, cine are nevoie de aşa ceva? Părerile noastre sunt deja formate, ce nevoie mai avem de argumente?