prezent, sute de persoane au reclamat retrocedarea bunurilor confiscate in timpul regimului comunist. Fie ca este vorba de aur sub forma de monede sau bijuterii, fie ca este vorba de imobile, statul este din nou bun de plata. Numai in cazul imobilelor, despagubirile sunt de 8,3 miliarde dolari. Unii dintre reclamanti au reusit sa-si recupereze o parte din contravaloarea aurului confiscat si chiar o serie de imobile, chiar daca majoritatea au ajuns la aceasta performanta dupa epuizarea tuturor cailor de atac din tara si au gasit castig de cauza la Curtea Europeana de la Strassbourg. Pentru a reglementa situatia, statul a incercat sa creeze legi speciale pivind regimul retrocedarilor. Daca pentru retrocedarea imobilelor legea se afla inca in stadiul de proiect, pentru retrocedarea aurului a fost emisa Ordonanta nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase in Romania. Abia dupa trei ani, in 21 noiembrie 2003, au aparut si Normele metodologice care permit punerea in practica a acestei ordonante. Modificata prin alte patru acte normative de-a lungul celor trei ani, OG nr. 190 permite acum, gratie acestor norme, reluarea proceselor de retrocedare suspendate de ani intregi. Toata aceasta balbaiala legislativa menita sa restranga numarul celor care solicita retrocedarea aurului confiscat nu a facut in final decat sa arunce o povara mai mare asupra bugetului de stat. Astfel, daca la inceputul anului pretul aurului era de 341,7 dolari uncia, dupa aparitia Normelor care permit efectiv retrocedarea sau despagubirea baneasca pentru bijuteriile si monedele care nu se mai regasesc ca atare in gropurile de la BNR, valoarea acestuia este de 408,2 dolari uncia de aur. Ceea ce transforma cele 17 milioane de dolari, la cat era estimata initial contravaloarea greutatii aurului confiscat, in aproximativ 20 de milioane de dolari. Banca Nationala este chemata in instanta in 4.600 de cazuri de retrocedare, din care 250 numai in judetul Timis. Contravaloarea celor 500 de kilograme de aur solicitate prin instantele de judecata timisorene se ridica la aproximativ opt milioane de dolari. Potrivit purtatorului de cuvant al BNR, Mugur stet, din cele 4.600 de cereri de retrocedare, Banca Centrala a satisfacut deja 50 de persoane, restituirile fiind atat in natura, cat si in bani.Temerile guvernantilor si lipsa unor estimari exacte au facut, practic, ca viata efectiva a ordonantei care reglementa regimul retrocedarilor in cazul aurului sa fie extrem de scurta. Adoptata de Guvern in decembrie 2000, Ordonanta nr. 190 a fost in vigoare numai doua luni. Chiar si acum, dupa elaborarea Normelor metodologice, persoanele carora le-a fost confiscat aurul au la dispozitie pentru actionarea statului in instanta doar luna decembrie. Daca se mai pun la socoteala si Sarbatorile de iarna, cand instantele de judecata sunt in vacanta, durata de viata a Normelor metodologice este de numai doua saptamani. Trebuie mentionat ca persoanele carora li s-a confiscat aur in perioada 1948-1989 si detin documente (procese-verbale de confiscare), dar nu au inaintat inca plangeri in instanta pentru recuperarea acestuia nu mai au la dispozitie decat cateva zile pentru acest demers.Obiectele care se regasesc ca atare in tezaurul BNR vor fi inapoiate solicitantilor, dar numai dupa prezentarea sentintei definitive din instanta. In ceea ce priveste cele pentru care au fost stabilite despagubiri banesti, contravaloarea va fi platita de BNR si incasata de solicitanti de la Ministerul Finantelor, urmand ca BNR sa recupereze sumele de la Finante.