tuturor timpurilor calca pe urmele bunicului, cu diferenta ca teatrul de la inceputul secolului a evoluat radical, invatand noi forme de exprimare. Filmul mut, in care bunicul sau excela, si piesele de teatru necunoscute publicului larg, isi au acum corespondentul in teatrul experimental, si el la fel de „familiar“ celor mai multi. Este vorba despre Aurelia Thierree, nepoata inegalabilului Charlie Chaplin, o tanara pe care presa internationala a stat cu ochii aproape din totdeauna. La inceput, pentru ca se tragea dintr-o familie de neignorat, dar mai apoi pentru felul minunat in care isi facea meseria de actrita si dansatoare. Nu putem trece peste unele amanunte care ar putea desena contextul in care Aurelia a apucat pe drumul bunicului sau. Mama ei, Victoria, gratioasa fiica a lui Charlie Chaplin, a fost acrobata la circ, iar tatal ei, Jean-Baptiste Thierree, un simpatic clovn care realiza numere cu iepuri si cu o rata neastamparata. La randul lor, parintii lui Chaplin au fost artisti de cabaret. Aurelia este astazi o actrita cu un potential remarcat de multi regizori de teatru, o maestra a teatrului modern si o dansatoare pentru care miscarea e un mod de exprimare, nu unul de a face sport. Publicul englez, care si-o aminteste de cand era micuta si statea pe scena cu picioarele varate intr-un geamantan, poate urmari astazi, intr-un spectacol intitulat „Aurelia’s Oratio“, o femeie atragatoare, cu gratia de comic a bunicului ei si cu aparente de pustoaica gen Charlotte Rampling in tinerete. Show-ul de care va vorbeam, „Aurelia’s Oratio“, este creat si regizat de insasi mama ei si este descris de unii critici ca fiind absolut „minunat si delicios“! Aurelia se implica in tot felul de proiecte, simtindu-se atrasa in special de formulele care nu garanteaza reusita, dar au atuul ineditului. Cu alte cuvinte, e fana experimentelor, mai ales pe pielea sa. Ceea ce face si cu «Aurelia’s Oratio», se spune, spectacol in care fiecare secventa este incarcata de o metafora, iar sarcina Aureliei pare a fi sa le imprumute acestora concretete. Obiectele se insufletesc si pornesc sa se invarta in aer, actorii par ca se deplaseaza la fel de bine in maini ca in picioare… Aproape nici un cuvant nu este rostit pe parcursul celor 70 de minute de spectacol. Doar o muzica ambientala se aude discret pe fundal. Speram doar ca acest spectacol sa ajunga si in Romania!