Noul preşedinte AVAS vorbeşte, în primul său interviu, despre cum este ameninţat bugetul instituţiei de lipsa de interes pentru activele statului şi de presiunile păgubiţilor FNI.

Capital: Care au fost principalele dificultăţi cu care s-a confruntat AVAS în 2009?

Aurelian Popa: După cum ştiţi, eu am fost numit la conducerea AVAS în luna octombrie a acestui an, deci îmi este greu să emit judecăţi asupra perioadei anterioare din experienţa exerciţiului funcţiei de preşedinte al Autorităţii. Vorbim doar de o lună de când mă aflu la conducerea Autorităţii şi ca atare comentariile mele se vor face mai degrabă prin prisma analizei datelor care mi-au fost puse la dispoziţie. Nu îmi propun să fac o evaluare critică a activităţii AVAS pentru primele 10 luni ale anului dar cred ca abordarea axată pe analiza datelor oferă afirmaţiilor mele multă obiectivitate.

Cred că sunt două dificultăţi principale cu care s-a confruntat AVAS în desfăşurarea activităţii în acest an.
Prima se referă la problema FNI. Din ce în ce mai mulţi păgubiţi FNI apelează la serviciile executorilor judecătoreşti, consecinţa fiind înfiinţarea popririlor asupra conturilor AVAS şi, implicit, blocarea activităţii Autorităţii care este pusă în imposibilitatea de a vărsa bani la bugetul de stat.

Pentru o corectă înţelegere a celor afirmate o să fac un scurt istoric al acestei probleme. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată la despăgubirea deponenţilor Fondului Naţional de Investiţii (FNI) prin 13 hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. Până în prezent AVAS a plătit 11.935 de păgubiţi FNI, din totalul de 23.306, achitând, până în prezent, suma de 285.554.885,29 lei. Pentru restul de 11.371 deponenţi FNI, AVAS urmează să acorde despăgubiri în funcţie de identificarea surselor necesare pentru efectuarea acestor plăţi.

Problema a apărut în momentul în care ritmul încasărilor AVAS a fost mai mic decât cel al solicitărilor de plată ale păgubiţilor FNI, prin somaţii ale birourilor executorilor judecătoreşti. Motivele pentru care a scăzut ritmul încasărilor vi le voi detalia în cele ce urmează ajungând astfel la cea de-a doua problemă care afectează activitatea AVAS.

Cea de-a doua dificultate în desfăşuarea activităţii AVAS a fost şi este în continuare scăderea interesului pieţei pentru oferta AVAS de acţiuni şi active, în condiţiile generale de scădere a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare, pe fondul crizei economice. Suntem puşi în situaţia de a relua procedurile de vânzare de acţiuni şi active şi de câte două sau trei ori pentru că nu avem niciun cumpărător interesat. Astfel încasările au fost cu mult sub aşteptările noastre în ciuda efortului constant de valorificare a activelor şi a participaţiilor.

– Cât este de dificil să găseşti cumpărători şi să obţii un preţ bun în această perioadă?

A.P.: Datele pe care le am îmi arată că este foarte dificil. Şi chiar şi atunci când găsim, destul de greu, un cumpărător care ne oferă un preţ foarte bun pentru acţiunile pe care le vindem, ni se întâmplă, în unele cazuri, să ne trezim că acesta nu mai plăteşte preţul pe care l-a dat la licitaţie. Evident că pierde garanţia cu care a participat la licitaţie şi care nu este mică, dar şi noi trebuie să reluăm procedura.

Datele pe care le am îmi arată că este corect dacă spun că activitatea AVAS, care se bazează în mare măsură pe vânzare, a fost puternic afectată de criza economică, aşa cum au fost toate activităţile asemănătoare, cel mai bun exemplu fiind piaţa imobiliară. Practic, activele vândute de AVAS pentru recuperarea creanţelor deţinute în portofoliu, se tranzacţionează tot pe piaţa imobiliară, iar în ce priveşte acţiunile la societăţile Autorităţii lansate la privatizare acestea au fost deseori neatractive în contextul actual.
Pe de o parte, portofoliul privatizabil existent este nesemnificativ, principalele obiective de privatizat fiind, în prezent, în portofoliul OPSPI, din  cadrul Ministerului Economiei, la Ministerul Transporturilor şi la Ministerul Comunicaţiilor iar, pe de altă parte, contextul economic nefavorabil şi, de ce să nu o spunem, mediul politic în continuă schimbare, au condus la reducerea interesului arătat de potenţialii investitori, fiind extrem de dificil să găseşti parteneri economici serioşi, care să se angajeze alături de Autoritate la restructurarea şi modernizarea unor societăţi economice şi la relansarea producţiei.

– Care credeţi că este, în această perioadă, cea mai bună metodă de privatizare?

A.P.: În condiţiile economico-sociale actuale cred că pachetele majoritare de acţiuni pe care le mai deţinem ar trebui vândute prin licitaţie cu strigare sau pe Bursă, fără clauze legate de păstrarea obiectului de activitate şi a numărului locurilor de muncă. Aceasta este de fapt şi recomandarea făcută de Comisia Europeană.

Mai avem în portofoliu circa 20 de societăţi comerciale care ar putea fi vândute prin licitaţie cu strigare. Pentru multe dintre ele avem dosarul de prezentare finalizat şi urmează să le oferim spre vânzare.

Pentru vânzarea celor 336 de pachete minoritare pe care le mai deţinem ne aflăm în curs de înfiinţare a noii companii de investiţii un proiect demarat de AVAS la începutul acsetui an şi care îşi continuă traseul de avizare la instituţiile implicate. Această companie ar urma să vândă participaţiile minoritare ale AVAS, înfiinţarea ei degrevând Autoritatea de nişte costuri semnificative.

– Cresc şansele de reziliere a unor contracte de privatizare şi de întoarcere a unor companii in protofoliul AVAS ca urmare a crizei?

– Anul trecut, AVAS a reziliat 20 de contracte de privatizare. În acest an, până în prezent, avem deja 19 contracte reziliate. Putem gândi că până la sfârşitul anului vom depăşi cifra atinsă anul trecut şi că va exista o uşoară creştere a contractelor reziliate, dar nu este una semnificativă.

Dacă în cazul privatizărilor efectul a fost imediat, prin scăderea vânzărilor, în cazul monitorizării postprivatizare, care poate avea ca ultimă consecinţă rezilierea sau rezoluţiunea contractului, în caz de nerespectare a obligaţiilor asumate de către cumpărător, efectul este întârziat. Astfel, în contextul economic actual, a existat, evident, o scădere accelerată a profitului sau, pentru societăţile aflate în diferite programe de restructurare, o amânare sau încetinire a acestora, care nu a condus, de fiecare dată, la rezilierea contractului. Consider că efectele negative, manifestate în rezilieri de contracte, vor fi mai puternice anul viitor, ca o consecinţă a dificultăţilor întâmpinate în 2009.

– Ce ar trebui să se schimbe, în opinia dvs., în activitatea AVAS în 2010?

Cred că rolul AVAS în economie ar trebui regândit. Statul încă are calitatea de creditor în relaţia cu mulţi agenţi economici. Sunt multe creanţe pe care Autoritatea le-ar putea prelua de la diverse instiuţii ale statului, în baza unor acte normative, şi valorifica pentru că are o experienţă vastă şi mai ales apreciată de specialiştii în domeniu. Mai mult AVAS are corp propriu de executori cu care realizează recuperarea.

Ar trebui de asemenea, redimensionat, rolul de instituţiei care acordă ajutoare de stat agenţilor economici. Avem până în prezent aprobate două scheme de ajutor de stat şi am acordat în baza lor ajutoare agenţilor economici în acest an deosebit de dificil.

Mai cred ca este important ca AVAS să treacă printr-un proces de reorganizare atât ca atribuţii, cât şi ca număr de personal. În fond ambele instituţii care stau la apariţia AVAS, respectiv fosta Autoritate pentru Privatizare şi fosta Autoritate pentru Valorificare au fost înfiinţate, la recomandarea instituţiilor financiare internaţionale, cu durată de viaţă limitată. Cele două atribuţii principale, privatizarea şi valorificarea au ajuns aproape de finalul lor, dar ele au generat activităţi conexe extrem de importante: apărarea în litigiile generate de activitatea de privatizare şi valorificare, urmărirea îndeplinirii contractelor de privatizare prin monitorizarea postprivatizare, acordarea de ajutoare agenţilor economici, care au devenit activităţi dominante ale AVAS.

– Cum credeţi că ar trebui să arate strategia de privatizare aplicată de AVAS în viitorul apropiat?

A.P.: Strategia AVAS de privatizare trebuie să se aşeze într-un context mai larg, şi anume strategia Guvernului României privind gestionarea societăţilor deţinute de stat, în sensul administrării, restructurării, privatizării şi monitorizării postprivatizare a acestora, coroborat cu gradul în care statul doreşte să intervină în economie. Este cunoscut faptul că în această perioadă de criză intervenţia statului, chiar în economiile puternic liberale, a crescut semnificativ, numeroase societăţi cu probleme fiind ajutate de stat, în schimbul preluării unor pachete semnificative de acţiuni. Aceasta ar putea fi o altă coordonată sub care AVAS şi-ar putea desfăşura în viitor activitatea şi care i-ar permite să acţioneze nu doar ca vânzător, conform prevederilor legislaţiei actuale, ci şi ca investitor în beneficiul statului.

Foarte multe din societăţile care vin în portofoliul AVAS, prin transfer de la alte instituţii (cum este cazul Multiproduct care vine de la Ministerul Justiţiei) sau în urma rezoluţionării contractului de privatizare (Rodipet), au o situaţie economică atât de dificilă, fiind decapitalizate şi lipsite de posibilitatea accesării oricăror surse de finanţare, uneori chiar devalizate, încât nici măcar statul, cu toată bunăvoinţa şi expertiza pe care o deţine nu mai reuşeşte să le repună pe picioare. Aceste societăţi nu pot beneficia nici de ajutoare de stat, dat fiind că de la intrarea în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007, nu prea mai putem acorda astfel de stimulente salvatoare. Avem, totuşi, două scheme de ajutor de stat funcţionale, aprobate de Comisia Europeană, care permit acordarea unor facilităţi societăţilor din portofoliul AVAS care îndeplinesc criteriile de acordare, este vorba de Schema de ajutor de minimis acordat agenţilor economici în vederea maximizării recuperării creanţelor preluate de Autoritate şi de Schema de ajutor de stat acordat în vederea maximizării recuperării creanţelor preluate de AVAS faţă de operatorii economici care prestează servicii comunitare de utilităţi publice prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general.