Aurul ar putea valora mai mult decât preţul pe care îl decid traderii în şedinţele de tranzacţionare. Există o corelație între variațiile prețului aurului și rata la care băncile centrale au cumpărat active pentru a-şi extinde bilanțurile, potrivit Michael Hsueh și Grant Sporre, de la Deutsche Bank, scrie portalul de ştiri Business Insider.
Iar ritmul de expansiune al bilanțului – cu 300% din 2005, potrivit analiștilor – indică faptul că aurul ar putea valora mai mult.
Ei au scris într-o notă:
"Să fie clar, noi nu spunem că aurul se va tranzactiona până la 1.700 de dolari/uncia pe termen scurt, dar atunci când este privit în raport cu bilanţul agregat al patru mari bănci centrale globale – Fed, BCE, Banca Japoniei și PBOC, un argument poate fi că, dacă privim aurul ca monedă, metalul s-ar putea apropia ca valoare de 1.700 de dolari / uncia, comparativ cu preţul actual de 1.326 de dolari/uncia".
E clar, acesta nu este un argument în favoarea aurului ca monedă şi există argumente împotriva acestei noţiuni. În primul rând, aurul nu este un mijloc legal de plată, cu care să plăteşti sau pe care să-l primeşti în schimbul bunurilor şi serviciilor, în parte pentru că nu este la fel de uţor de imprimat sau de folosit precum bancnotele.
Dar argumentul pe care se bazează Hsueh și Sporre este că variaţiile procentuale ale preţului aurului s-au schimbat din punct de vedere istoric, în tandem cu rata de expansiune a bilanţului băncii centrale:
"Pe aceeaţi perioadă – 2005 pînă în prezent – în condiţiile în care soldul agregat al balanţei băncii centrale a crescut cu 300%, stocurile de aur la nivel mondial au crescut cu 19% în termeni de tonaj sau cu c.200% în termeni de valoare. Dacă ar fi să presupunem că valoarea aurului ar trebui să se aprecieze pentru a păstra valoarea totală a bilanțului agregat al celor 4 mari bănci echivalentă cu cea a valorii stocurilor de aur, atunci aurul ar trebui să fie mai aproape să se tranzacţioneze cu 1.700 de dolari/uncia".
S-a întâmplat de doar două ori în ultimul deceniu, când această relaţie s-a rupt, au scris cei doi analişţi ai Deutsche Bank.
Prima a fost in timpul Marii Recesiuni, atunci când băncile centrale şi-au vândut rezervele pentru a-şi satisface cerinţele de lichiditate. Cealată dată a fost în 2013, când Rezerva Federală a semnalat că a fost sfârşite programul său de relaxare cantitativă masivă care implică achiziții de active.
"Atâta timp cât bilanţurile băncilor centrale continuă să se extindă, preţul aurului ar trebui să ţină pasul". "Rata de apreciere a preţului aurului este totuşi probabil să încetinească, având în vedere faptul că ritmul până acum în acest an l-a depășit pe cel al expansiunii băncii centrale."
Luni, aurul era tranzacționat în scădere cu 0,21%, sau 2,75 dolari uncia, până la 1325.15 dolari.