Povestea mai puţin cunoscută a unei adevărate comori a României. Soldaţi înarmaţi au fost chemaţi să o păzească. Experienţele nefericite din trecut au condus la tot acest plan, cunoscut drept Operaţiunea Neptun.
Aurul României, protejat în peștera Tismana în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Aurul României şi Operaţiunea Neptun. Timp de trei ani, 193 de tone de aur au fost protejate de soldați cu armament într-o peșteră lângă mănăstirea Tismana din Gorj. În total, în peștera de la Tismana au fost ascunse 4.086 de casete de aur, similare cu munițiile.
Alexandru Roibu, referent la BNR, a explicat că, având experiența nefericită din Primul Război Mondial și reconstituirea tezaurului de aur între cele două războaie mondiale, la începutul anului 1944 România avea 192 de tone de aur în țară și 40 de tone în străinătate.
Conducerea BNR și Guvernul României au considerat trimiterea acestui tezaur în străinătate. Cu toate acestea, în urma negocierilor cu Elveția și Turcia, ambele țări au refuzat.
Elveția nu a dorit să riște transportul și depozitarea pe teritoriul său din cauza conflictului din Europa, iar Turcia, fiind neutră la acea vreme, a invocat legea organică a Băncii Turciei, care nu permitea această operațiune.
„Având acea experiență nefericită din Primul Război Mondial și deoarece Banca Națională a României își refăcuse tezaurul de aur între cele două Războaie Mondiale, la începutul lui 1944 se găseau în țară 192 de tone, de data aceasta și 40 în străinătate.
Cumva, conducătorii noștri, conducerea BNR, Guvernul României au gândit trimiterea acestui tezaur tot în străinătate. Numai că în urma negocierilor purtate cu Elveția în primul rând, apoi cu Turcia, acestea au refuzat.
Elveția nu a riscat nici transportul și nici depozitarea pe teritoriul elvețian din cauza conflictului de pe continent. Turcia, pe de altă parte, fiind neutră la acea dată, a invocat legea organică a Băncii Turciei, care chipurile nu permitea această operațiune”, a declarat Alexandru Roibu, pentru Antena 3.
Din aceste motive, atenția conducerii noastre s-a îndreptat către teritoriul românesc, în special către Uzina de la Gura Barza, Mina de la Musaiu în apropierea localității Brad și mina de la Vulcan lângă Petroșani.
Aceste locuri aveau atât avantaje cât și dezavantaje. În paralel, s-a luat în considerare trimiterea tezaurului la Sibiu. Totuși, într-o ședință de consiliu, această opțiune a căzut din cauza ocupării Ungariei de către Germania, punând astfel întreaga operațiune în pericol.
Operațiunea Neptun la mănăstirea Tismana
Aurul României şi Operaţiunea Neptun. Alexandru Roibu a explicat că în documentele consiliului de administrație, Mănăstirea Tismana a fost menționată pentru prima dată la 30 mai 1944, dar mențiunea era vagă și se referea la o operațiune strict secretă denumită Neptun.
El a adăugat că în anul 1942, aripa dreaptă a mănăstirii a fost distrusă într-un incendiu. Starețul de atunci a trimis o scrisoare către guvernatorul Băncii Naționale, solicitând ajutor pentru refacerea corpului de clădire afectat.
Această scrisoare din 1942 a devenit doi ani mai târziu acoperirea sub care s-a desfășurat operațiunea la Mănăstirea Tismana.
„În primul rând Mănăstirea Tismana apare în documentele consiliului de administrație pentru prima dată la 30.05.1944 și mențiunea era atât de vagă. Se avea în vedere această operațiune strict secretă care a purtat numele de cod Neptun.
În anul 1942 aripa dreaptă a mănăstirii a fost mistuită de un incendiu. Starețul de atunci trimite o scrisoare către guvernatorul Băncii Naționale în care-l roagă să ajute la refacerea acestui corp de clădire.
Această scrisoare din 1942 devine 2 ani mai târziu acoperirea, paravanul în spatele căruia începe să se desfășoare toată această operațiune de la Mănăstirea Tismana”, a explicat Alexandru Roibu.
Securitate și protecție pentru aurul României în vremuri tulburi
Aurul României şi Operaţiunea Neptun. Marele Stat Major a trimis inițial un corp de gardă format din 120 de soldați pentru a asigura securitatea perimetrului Tismanei. Accesul în zonă era strict interzis.
În acea perioadă dificilă, viile achiziționate au fost destinate personalului Băncii Naționale a României, care, împreună cu familiile lor, au locuit în condiții modeste în mănăstire și în împrejurimile ei.
Operațiunea a fost aprobată de un număr restrâns de persoane. Marele Stat Major, Mitropolitul Nifon Criveanu, care era conștient de aceasta, și-a exprimat consimțământul și a binecuvântat inițiativa.
După perioada dificilă în care aurul a fost păzit la mănăstire, între 26 ianuarie și 4 februarie 1947, aurul a fost transportat înapoi la București, conform explicatiilor lui Alexandru Roibu.
La 1 ianuarie 1947, Banca Națională devenise Bancă de Stat. Operațiunea a fost cunoscută sub numele de Operațiunea Tismana, iar de această dată au fost formate două detașamente: detașamentul Gorj și detașamentul Dolj.
„După toată perioada grea în care aurul a fost păzit la mănăstire, între 26 ianuarie și 4 februarie 1947, aurul a fost transportat înapoi la București. Deja la 1 ianuarie 1947, Banca Națională devenise Bancă de Stat. Operațiunea de atunci s-au numit Operațiunea Tismana. De data aceasta s-au constituit două detașamente detașamentul Gorj și detașamentul Dolj”, a spus Alexandru Roibu.
Transportul aurului prin iarna aspră și incidentul de la Peștișani
În misiunea sa, Detașamentul Gorj a avut sarcina de a transporta aurul de la mănăstire până la gara din Târgu Jiu, într-o iarnă aspră, cu zăpadă abundentă.
Autocamioanele Băncii Naționale și cele Skoda ale armatei au întâmpinat dificultăți majore în drumul lor către gara din Târgu Jiu, chiar și cu ajutorul unui plug de zăpadă care încerca să deschidă drumul.
Un incident notabil s-a petrecut în satul Peștișani, unde pe un pod peste râul Bistrița, 20 de casete dintr-o autocamionetă Skoda s-au răsturnat în apă. Localnicii care au găsit monedele le-au prezentat autorităților.
Toate monedele au fost recuperate, încărcate înapoi în autocamionetă, sigilate din nou, iar un proces-verbal a fost întocmit pentru a confirma că nu s-a pierdut nicio monedă.