Traficul cu aur, ca si achizitiile de aur, tine inca, intr-un fel, capul de afis pe piata micilor afaceri si investitii. Desi nu se mai bucura de aprecierea pe care o avea inainte de 1989, cand era unul dintre mijloacele preferate de a stoca valori, aurul continua sa-si exercite fascinatia.La aceasta ora, aurul aflat pe piata romaneasca este, predominant, sosit din trei directii: Turcia, Italia si Grecia. Tabloul nu ar fi complet daca nu am mentiona si alte origini mai indepartate si in acelasi
Traficul cu aur, ca si achizitiile de aur, tine inca, intr-un fel, capul de afis pe piata micilor afaceri si investitii. Desi nu se mai bucura de aprecierea pe care o avea inainte de 1989, cand era unul dintre mijloacele preferate de a stoca valori, aurul continua sa-si exercite fascinatia.
La aceasta ora, aurul aflat pe piata romaneasca este, predominant, sosit din trei directii: Turcia, Italia si Grecia. Tabloul nu ar fi complet daca nu am mentiona si alte origini mai indepartate si in acelasi timp mai exotice: Thailanda sau India.
Aurul se cupleaza
cu pielaria
Dar aurul nu ramane numai mijloc de investitii, ci a ajuns si un fel de „piesa de marca pentru categoria mai mult sau mai putin snoaba a oamenilor de afaceri. Ca sa fii recunoscut si acceptat in grup (face impresie pozitiva), trebuie sa-ti incluzi in codul vestimentar si acest element de recuzita: o bratara, chiar daca oarecum necioplita, dar musai de 25 de grame, care sa inspire incredere la negocieri sau sa fie semn de prosperitate.
Un prim aspect este cel al traficului cu aur, iar una dintre sursele favorite este Turcia. Logica e simpla: in Italia, alt mare campion al exportului de aur in Romania, se ajunge mai greu, trebuie viza, preturile sunt mai ridicate. In plus, o calatorie pana la Istanbul sau pe coasta Egeei costa doar 20-30 de dolari, maximum 100. In Italia, trebui sa pui mai multi bani la bataie ca sa ajungi in „cizma”.
Locurile de achizitie difera: autostrada Edirne-Istanbul, cu micile ei localitati, Istanbul, Canakkale sau chiar Izmir (Smirna). Statiunile de pe malul Mediteranei si-au dezvoltat propria lor industrie. Peste tot, magazinele de aur apar cuplate cu magazinele de pielarie. Proprietarii fabricilor de piele nu rareori isi dezvolta si isi completeaza afacerile pe linia comercializarii bijuteriilor. Cei mai multi au standuri comune sau inchiriaza magazine in zone circulate, acolo unde pot divide spatiul achizitionat in doua parti: una pentru expunerea hainelor de piele, alta pentru aur. Alaturi de haine de piele, prolifereaza in raioanele de pielarie si vestele de piele, gentile mari de voiaj (achizitionabile la un pret injumatatit: 100-150 de dolari, dupa ce s-a pornit de la un nivel de 200-300 USD).
In mare voga – aurul alb
Aurul este insa mai atractiv, datorita stralucirii, dar si calitatii de a fi transportat mai usor peste granita, gratie volumului mic.
Cel mai in voga este acum aurul alb, ingemanat in monturi cu aurul galben („traditional”). Madalina Calota, dintr-un grup turistic care a fost de curand in Turcia, ne-a relatat ca si-a cumparat o bratara de aur alb montat impreuna cu cel galben, cu 140 DM, la un pret de 7 dolari pe gram. Bratara cantarea 10 grame si era constituita din aur de 14 karate.
Aici, chiar unele agentii de turism pot fi ghidul turistilor sau al celor interesati de afacerile cu aur. Unele, sesizand cu mult fler ca aici poate fi, oarecum, o „bataie a pestelui”, au inclus in programul lor turistic si vizite (complet gratuite!) atat la fabrici de aur, cat si de pielarie. Un caz elocvent este cel al inspiratei agentii Day & Night care, anul trecut, la prima excursie promotionala, a inaugurat o traditie a vizitelor la fabrici de aur si produse din piele aflate la o suta de kilometri sud de Izmir.
Day & Night avea un partener turc, agentia de turism Anker, care punea la dispozitia romanilor hoteluri si grupuri de vile in coloniile de la Golden Beach, Silver Beach, Ladies Beach etc.
Preturile sunt de toata mana
Tot partenerul turc se afla in relatie cu una dintre cele mai mari fabrici de aur din lume (ei pretind ca ar fi, din punctul de vedere al capacitatii, a doua hala de prelucrare a aurului, dupa cea aflata in America).
Datorita aurului de buna calitate (18 karate sau mai sus), dar si, mai ales, modelelor si lucraturii extrem de pretentioase, pretul bijuteriilor (semnalat prin etichete special inscriptionate), era destul de piperat (13 dolari/gram sau chiar mai mult). Aici e vorba totusi de un produs de lux, pentru un alt public tinta: mai pretentios, mai distins si mai bogat.
Liliana Popescu, unul dintre ghizii grupurilor turistice de la Day & Night, are insa legaturi si cu cele mai convenabile magazine din renumita statiune Kusadasi. De aici, aurul se poate cumpara si cu 5, 6 sau 7 dolari gramul – cu manopera inclusa (la 14-18 karate), ceea ce e un pret destul de rezonabil. La 79.000-110.000 de lei pe gram (echivalentul sumei amintite), pretul aurului este competitiv cu cel de pe piata romaneasca, ba chiar ceva sub acest nivel.
La mare cerere,
bratarile groase
Liliana Popescu ne declara ca „desi nu sunt foarte multi cumparatori la fabrica, din cauza preturilor ridicate, unele reprezentante ale sexului frumos nu rezista ispitei de a achizitiona modele care sunt efectiv cu totul deosebite”. O turista venita in una din seriile trecute a cumparat o bratara consistenta (care avea intre 10 si 30 de grame), chiar daca pretul cerut initial era peste 12 dolari pe gram. Ea a reusit sa-l scada substantial.
Marele interes se manifesta tot pentru magazinele care practica cele mai reduse preturi. La mai multe bratari si lantisoare (grele si groase), de peste 20-25 sau chiar 30 de grame, cu medalioane pe masura, se poate castiga dublu fata de suma investita. Regula este: totul se negociaza. De cele mai multe ori, un negociator cat de cat iscusit scoate pretul „la jumatate”. Asta se intampla si datorita faptului ca, orice s-ar spune, chiar si negustorul ia in calcul, de la bun inceput, strategia de negociere cu preturi duble. In plus, un bun negustor, ne referim la cel roman, trebuie sa cunoasca foarte bine „vadurile” profitabile, dar, totodata, si diferentele de preturi intre orase. In Selciuk, spre deosebire de Kusadasi, se primeste si aur la schimb. In special, bijuterii deteriorate, cu zale stricate, cercei cu cheutori desprinse, lantisoare rupte.
Bijuurile deteriorate se pot da si la schimb
Este important de stiut ca pretul de achizitie ramane mult mai bun decat cel din Romania. Un cercel cu cheutoarea defecta se poate vinde la 5 dolari pe gram, un pret de cateva ori mai bun decat cel care se obtine in Romania.
Bijutierii sau, alteori, chiar micii traficanti prefera sa obtina alte bijuterii la schimb, decat sa incaseze contravaloarea; totul depinde de cum te intelegi cu bijutierul. La Selciuk, pretul de inceput al negocierilor este de 10 dolari. Acest pret insa poate fi scazut, mai ales in cazul in care se cumpara obiecte, bratari de exemplu, mai substantiale; de pilda, de la 7 grame in sus.
Atunci, pretul poate cobori vertiginos: sub 7 sau chiar 6 dolari pe gram. La intoarcerea in tara, este obligatoriu ca bijuteriile sa fie purtate pe corp, pentru ca sa scape de vama. Vamesii turci nu le dau nici o atentie, acceptand, complice, sa fie scoase din tara, mai ales ca acest fapt contribuie la prosperitatea tarii lor.
Nu va aventurati
la monede
Cei care se pot sesiza sunt vamesii bulgari sau cei romani. De cei bulgari, oricum nu scapi; chiar daca n-ai avea decat pielea de pe tine, tot trebuie sa cotizezi cu 5-10 dolari (pe putin), sticle reci de Coca-Cola si doua pachete de tigari (barem minim si inflexibil!). O alta posibila cursa pentru neinitiati sta si in aurul vechi, aflat din belsug mai ales la Istanbul. E vorba de bijuterii din perioada bizantina, pe care le ofera giuvaergiii sau chiar (si) anticarii. La capitolul acesta intra si colierele, si monedele.
Dar si in alte parti exista oferte, mai mult sau mai putin clandestine, de monede de aur. Pusti puternic bronzati se invartesc in jurul siturilor istorice (de pilda, mormantul Sfantului Ioan Evanghelistul, din basilica cu acelasi nume, amplasata in Efes) si te imbie cu monede vechi, de aur, bronz sau argint. Monedele ti se ofera in schimbul a cateva zeci sau sute de dolari, iar pretul pare dispus sa scada brusc. Nimeni nu se poate insa hazarda sa certifice autenticitatea lor.
O alta capcana o constituie si monedele autentice: vamesii turci ar putea fi destul de vigilenti la bunurile de patrimoniu, iar cei care le vand ar putea anunta vama taman la timp pentru ca monedele sa poata fi confiscate si vandute din nou, printr-un circuit al celor mai ingenioase escrocherii, in care turistul este pestisorul ignorant, care musca din nada.r
Medalii pentru eclipsar
Reintorsi din periplu in tara, am efectuat o descindere la magazinele de bijuterii din Bucuresti. Aici am observat ca sursele dominante de obiecte din aur sunt Turcia si Italia. Un magazin elocvent pentru filiera italiana este, de pilda, Gold Italia, amplasat intr-o foarte buna pozitie, pe Calea Victoriei, in zona bancara. Gold Italia, magazin dotat cu un body-guard vigilent, practica preturi de 180.000 de lei pe gram, la aur de 14 karate.r
Pe strada Eforie se gaseste un magazin mai modest, dar cu preturi pe masura. Magazinul Podoaba apartine, inca, de monetaria statului. Jeni Cudac, angajata a magazinului, sustine: „Fiind de stat, practicam cele mai mici preturi”. La verighete, mai ales, manopera este convenabila (100.000 de lei), chiar si preturile fiind mai scazute, aurul destinat sa-i uneasca pe insuratei fiind cel mai ieftin: 113.000 lei gramul.r
Pentru aurul adus din afara magazinului, manopera este evaluata la 80.000 lei pe gram. La produsele expuse in magazin, costa 140.000-160.000 de lei pe gram. Jeni Cudac ne explica de ce exista o limita (de 18 karate) a calitatii aurului adus spre prelucrare: „Cei care aduc din afara aur de peste 18 karate, de pilda 24 de karate, se pacalesc. Pentru ca le trebuie adeverinta de la Banca Nationala, care sa ateste ca aurul este de peste 18 karate – eventual 24 K – altfel, el este incadrat tot la 18 karate”. Ceea ce este in avantajul statului si in dezavantajul celui care vine cu aurul la prelucrare. Pentru ca, practic, statul isi insuseste diferenta de calitate. O alta oferta de sezon o constituie medaliile batute de statul roman special pentru eclipsa. Ele sunt prezentate in afise-poster speciale.r
Un alt exemplu este magazinul Vogue, aflat fata in fata cu bine cunoscutul magazin alimentar Leonida. Acesta este cel mai bun exemplu de convietuire intre aurul de provenienta italiana si cel turcesc. Livia Chelu, aflata in spatele tejghelei, ne declara: „Preturile pe care le practicam sunt de 75.000 de lei manopera si 100.000 de lei pe gramul de aur neprelucrat. Aducem aur din Turcia si din Italia, la acelasi pret, de aceeasi calitate, la 14 karate. Bijuteriile sunt marcate si verificate de banca. Pierderea tehnica la prelucrare se apreciaza la 7-8%. Cele mai cautate sunt inelele si cerceii; de fapt, astea sunt preferinta femeilor. Dar, surpriza, si multi barbati vin sa cumpere pentru ei si sa poarte aur. Preferintele barbatilor romani se indreapta spre bratari groase de 20-25 de grame. Inele, mai putin”. Un alt vad bun pentru a vinde sau cumpara aur sunt si casele de amanet. Una dintre ele este, de exemplu, cea a firmei OK-Credo din Piata Amzei. Aici, aurul se vinde cu doar 140.000 de lei. Respectiva firma isi permite sa vanda aurul la un pret mai scazut, deoarece, asa cum ne-a informat una dintre salariatele firmei, el provine din bunurile primite in amanet. Dar bijuteriile sunt nepurtate, s-a grabit sa adauge vanzatoarea. Pentru ca aurul amanetat este dus la topitoriile de la Brasov, pe care le are firma, unde este turnat in noi modele.tr
r
Vamesii evalueaza aurul din ochir
Pentru a ne lamuri asupra cantitatii de aur, argint si alte bijuterii pe care o poate purta asupra sa fiecare turist (fara sa plateasca nici un fel de obligatiuni vamale), am apelat, cu oarecare timp inainte, la opinia autorizata a unui vames. Sigur ca aceasta estimare ramane si la aprecierea vamesului. Unui turist sau, mai ales, unei turiste bogate nu i se poate spune: doamna, domnule, nu puteti intra in tara pentru ca purtati bratari prea groase la glezne. r
Virgil Popescu, directorul vamii din Galati, ne-a informat ca exista un articol in Codul vamal (CV) care reglementeaza traficul de aur. Este vorba de articolul 22. r
Aici sunt enumerate, printre altele:r
n o verigheta din aurr
n o verigheta din argintr
n doua ineler
n un ceas din aur cu bratarar
n doua perechi de cerceir
n doua perechi de ace de cravatar
n un colierr
n o bratarar
n un stilou din aur s.a.m.d.r
Precum se vede, principiul e urmatorul: se impune o limita numerica pentru fiecare tip de articole. Pe de alta parte, daca fiica unui seic bogat are bratari la ambele maini si coliere multiple, ca semn al clasei sociale din care face parte, nimeni nu are de obiectat. Dar si contrariul: daca cineva are pe mana sau sub captuseala interioara a hainei 20 sau 30 de ceasuri din aur, atunci, natural, vama se va sesiza ca are de-a face cu un caz cras de trafic de obiecte de aur.r
r
Pretul international r
al aurului r
se duce de-a durar
Turcia prospera la capitolul aur, evident si datorita vanzarilor peste granita, catre turisti etc. In 1997, cererea a crescut cu 39 tone, adica 44% peste perioada corespunzatoare a anului 1996 – constituind, concomitent, cel mai ridicat nivel trimestrial atins de la deschiderea bursei de aur din Istanbul (Istanbul Gold Exchange), intamplata la mijlocul anului 1993.r
Explicatia pe care o furnizeaza, de altfel, WGC (World Gold Council), in raportul sau (Gold Demand Trends for Turkey) este in concordanta cu concluziile noastre, bazate pe simpla observatie directa. E vorba de cresterea cererii domestice, dar si a celei din sezonul turistic (in paralel, au crescut si importurile de aur, mai ales al celui care se prelucreaza in Turcia). Statisticile intocmite de World Gold Council au toate sansele sa fie apropiate de realitate, mai ales ca organismul amintit este, de fapt, o asociatie nonprofit a producatorilor din intreaga lume, cu sediul la Geneva si birouri in cele mai mari piete de gen ale lumii, tarile monitorizate de respectivul consiliu acoperind cam 80% din cererea globala de aur.r
In rest, putem mentiona ca statele producatoare de aur (cat priveste Turcia si Italia, noi ne-am referit mai mult la calitatea lor de prelucratori de aur) s-au vazut, in luna in curs, amenintate de scaderea pretului aurului. Faptul a nelinistit multe dintre statele producatoare, ale caror sectoare miniere si monede s-au simtit amenintate. Pe piata londoneza a metalelor pretioase – London Bullion Market – pretul unciei de aur a inregistrat recorduri de scadere, ajungand la cel mai redus nivel din vara anului 1979 pana in prezent, aproape de 256 de dolari.r
De la anuntul din 7 mai al Bancii Angliei privind van-zarea unei parti din rezervele sale de aur, uncia a pierdut, pe piata londoneza, aproximativ 40 de dolari.r
WGC a estimat ca „statele producatoare de aur vor suferi din cauza scaderii preturilor”. Cele mai afectate se vad, in urma acestei situatii, Africa de Sud – unde s-a format chiar un comitet al crizei de aur, Gold Crisis Commitee – GCC (compus din membrii guvernului, patronii primelor sase companii miniere si reprezentanti ai sindicatelor) – Brazilia si Australia.r
Nici Romania nu sta mai bine, pentru o parte din minele de aur ale Apusenilor fiind pusa pe tapet o vehement contestata inchidere.r