Exportul de produse din lemn, cu deosebire cherestea si mobila, a constituit din totdeauna pentru Romania o sursa principala pentru incasari de devize. Marile cantitati de lemn trimise peste granita reprezinta cam 8 % din valoarea exportului total al tarii. Exportul Romaniei a crescut in 1999 cu 2,4%, respectiv cu 202,7 milioane de dolari fata de 1998. La acest fapt a contribuit si cresterea exportului de materiale lemnoase care, anul trecut, a inregistrat un plus de 62,5 milioane dolari. Conform raportului privind situatia economiei forestiere, intocmit de o comisie speciala a Camerei Deputatilor, in perioada 1990-1998, Romania a exportat produse lemnoase in valoare de peste 7 miliarde de dolari. Din valoarea totala, 5,8 miliarde USD reprezinta mobila si alte produse finite, 1,3 miliarde USD valoreaza cheresteaua exportata si 11 milioane USD lemnul neprelucrat. in 1998, Romania a exportat 160.000 metri cubi de lemn neprelucrat, preturile variind intre 31 si 263 USD/ m.c., in functie de structura sortimentelor. Faptul ca Romania castiga bani de pe urma padurilor sale nu este de condamnat. Problemele apar atunci cand se verifica modul in care a fost obtinut lemnul pentru export si credibilitatea exportatorului. Pana in 1996, in Romania a fost interzis exportul de lemn brut neprelucrat. Din 1997, Guvernul a inceput sa emita aprobari pentru exportul anumitor cote de rasinoase doborate de vant, iar din 1998 exportul de produse lemnoase a fost liberalizat, facandu-se doar pe baza licentelor de export. Nu toti cei ce au exportat lemnul romanesc au fost la adapostul legilor. Numai in Bucuresti, din zece societati comerciale care au exportat produse din lemn, trei nu au mai fost gasite de Garda Financiara la adresele inscrise oficial, iar patru societati nu au repatriat valuta obtinuta din export.
Gaterele ilegale
rad mii de busteni
Cat priveste exploatarea directa a padurilor, comisia parlamentara de ancheta a constatat o situatie neobisnuita: in toata tara exista 2.689 gatere, din care 211 neautorizate, 6.477 circulare din care 1.219 neautorizate. in exploatarea si prelucrarea primara a lemnului sunt implicati peste 1.400 de agenti economici cu capital de stat si privat atestati de Asociatia Forestierilor din Romania (ASFOR). Acestia au, teoretic, o capacitate de exploatare de aproximativ 15 milioane m.c., fata de numai 10 milioane de m.c. volum brut cat se aproba anual si care revine agentilor economici. inainte de 1991 existau doar 33 de intreprinderi forestiere de exploatare si 49 de intreprinderi de prelucrare. Acum, numarul celor care castiga bani din industria exploatarii si prelucrarii lemnului este in permanenta crestere. La foarte multe din aceste instalatii se prelucreaza lemn sustras ilegal din fondul forestier national. intre 1990 si 1998 au fost inregistrate peste 8.300 de contraventii si peste 60 de infractiuni. in perioada mai 1998 – mai 1999, prin actiunile ilegale de defrisare prejudiciul total adus fondului forestier privat a fost de 317 miliarde de lei.
Conform datelor IGP, intre 1990 si 1998, in economia forestiera s-au constatat peste 500.000 de cazuri de incalcare a legii, din care peste 50 de mii de infractiuni, cu un prejudiciu total de 80 de miliarde de lei.     

Putini stiu ca in spatele industrei profitabile a exploatarii si prelucrarii lemnului stau sute de firme care defriseaza fraudulos importante zone de padure din tara. Exista, in viitorul apropiat, riscul producerii unui adevarat dezastru ecologic. Judetul Neamt este una dintre zonele asupra careia pluteste aceasta amenintare.
Avize false, zeci de camioane pline ochi cu cherestea nedeclarata, firme fantoma, licitatii aranjate sunt doar cateva aspecte din interiorul mafiei lemnului, care se pare ca si-a gasit loc prielnic in padurile din judetul Neamt. La acestea se adauga si problemele generate de trecerea unor paduri in proprietate privata. Retrocedarile de terenuri forestiere operate in urma cu trei ani in aceasta zona catre fostii proprietari maghiari sau sasi din judetul Harghita au infuriat la acea vreme taranii din Neamt. Amenintati de mania localnicilor, sasii si maghiari au renuntat la pamanturile primite de la stat in acest judet, pe care le-au vandut, la preturi de mai nimic, taranilor din Neamt. Deveniti peste noapte proprietari de padure, nemtenii s-au lansat in afaceri cu lemn, de milioane de dolari, fara ca nimeni sau nimic sa-i mai poata opri.
Teritoriile sunt bine impartite
In scurt timp au aparut sute de firme dispuse sa „curete” de materie lemnoasa proprietatile celor doritori de bancnote americane. Asa se face ca numarul de gatere declarate in judetul Neamt era 347 in 1999, in crestere spectaculoasa fata de 1990 cand aceleasi paduri erau taiate de doar 48 de astfel de instalatii. Capacitatea de debitare in acest moment este de trei milioane de metri cubi, in timp ce statul pune in vanzare, anual, numai 800.000 mc. Pentru padurea vanduta de stat lucrurile sunt clare, licitatiile organizate de Directia Silvica Piatra Neamt, la care participa „patronii lemnului” din Neamt, fiind cat se poate de linistite. Daca initial la licitatii lupta dintre firme ridica pretul, pentru anumite zone licitate, pana la 800.000 lei/m.c., acum apele s-au limpezit. „Se stie cine lucreaza pe portiunea licitata. Ca sa nu existe cearta, fiecare are zona lui, iar daca la un moment dat se liciteaza pe zona unei firme, noi ridicam pretul cu 20 – 30.000 lei, dupa care ne retragem lasand sa castige patronul care se ocupa de acea zona”, declara I.T., proprietar de gater din Neamt.
Cei ce sunt noi in afacere cutreiera zilnic soselele din judet, bat din poarta in poarta, in cautare de lemn. Multi au succes, pentru ca, firesc, aproape toti satenii proprietari de padure nu rezista tentatiei de a face un ban bun pentru care nu a muncit deloc. Singura problema ar mai fi padurarul, care trebuie sa autorizeze taierea lemnului. Dar pentru cativa „verzisori”, uita si el de lege si se arata interesat de afacere. In judetul Neamt a devenit un peisaj banal padurarul la volanul unui Vento identic cu cel al Politiei.
O data rezolvata problema lemnului, proprietarul de gater nu mai trebuie decat sa taie copacii si sa-i incarce in tiruri care iau drumul portului Constanta.
Pentru a evita contactul direct cu oficialitatile, firmele care au gatere si se ocupa de exportul de lemn apeleaza la diferiti intermediari specializati in taierea copacilor si livrarea masei lemnoase la gatere. Conform legii, firmele au dreptul sa taie cantitatea de lemn autorizata de silvicultori si sa ceara padurarului sa „marcheze” marfa cu pecetea personala pentru a putea fi transportata catre vanzare. Sunt insa metode care ocolesc litera legii. „Ca sa nu ma prinda Politia, tai copacul cu un metru mai sus de radacina, astfel nu are de unde sa-si dea seama daca marfa mea este din cea marcata de padurar. Declar un volum si incarc dublu sau triplu, cine sa se prinda?” , ne-a marturisit un „intreprinzator” din zona. „Pe de alta parte, aici e o lume mica. Fiecare stie cine vrea sa respecte legea si cine nu. Nu-mi este greu sa evit Politia”, spune acelasi interlocutor.
O data ajunsa in depozit, incepe pregatirea marfii pentru incarcarea in vagoane cu destinatia Constanta. Sunt anuntati intermediarii de la Bu curesti care au legaturi in Grecia, Turcia sau tarile arabe, ca marfa este disponibila, iar in cateva ore tot stocul este cumparat cu banii jos.
Ultima durere de cap a proprietarului de gater este transportul lemnului la gara. Afaceristul cere un aviz pentru lemnul marcat din stoc si trimite prima masina catre vagonul care asteapta in gara; imediat ce a terminat descarcatul, masina este trimisa inapoi la depozit si mai pleaca o data cu acelasi aviz. „Daca nimeni nu ne cere sa trecem si ora la care pleaca transportul, suntem acoperiti chiar de lege, care ne emite acest aviz. Pe acelasi aviz, in care amestec lemnul marcat cu cel nemarcat, eu fac si cate trei transporturi. Daca politistii vor sa vada capetele marcate, le spun ca tot pe ei ii costa descarcatul vagoanelor sau al camioanelor si asa ma lasa in pace”, spune zambind un proprietar de gater. Daca marfa transportata de el catre gara este procurata in intregime la negru, atunci intocmeste un aviz, in trei exemplare, iar originalul pleaca cu marfa, dar nu este rupt din avizier. Daca din nefericire este oprit de Politie, insotitorul transportului declara cu tupeu ca patronul a primit un fax de la cumparator cum ca acesta a renuntat sa mai cumpere si ca tocmai se intoarce cu marfa acasa. Apoi schimba ruta, evitand Politia, si isi continua drumul nestingherit. Cum avizele eliberate de Directia Silvica Piatra Neamt s-au epuizat de mult, 90% din firme fac afaceri cu avize false. Daca stii unde sa mergi, cu 500.000 de lei faci rost de un aviz cu care poti fi sigur ca nu patesti nimic. „Un proprietar de gater plateste cam 50.000 lei pentru fiecare metru cub trecut pe avizul fals”, ne spun surse de la Directia Silvica. r
Infractiuni mari,r
amenzi micir
Pe de alta parte, surplusul de lemn destinat vanzarii apare si in urma despaduririlor accidentale, a inundatiilor sau doboraturilor de vant. Proprietarul padurii afectate primeste un APV (act de punere in valoare) cu care poate taia si vinde cantitatea declarata calamitata. Exista cazuri in care unii tarani primesc dreptul de a vinde chiar si 200 metri cubi de lemn. r
Anul trecut au fost depistate 161 de infractiuni de valorificare frauduloasa a lemnului in judetul Neamt. Iar in majoritatea cazurilor, traficantii de lemn au fost amendati cu 100.000 lei. Nu s-a pomenit, pana in prezent, de vreo arestare a infractorilor din economia forestiera a judetului Neamt. Desi art. 97 din Legea nr. 26 din 1996 prevede pedeapsa cu inchisoarea, Codul silvic stipuleaza ca daca valoarea pagubei este de peste cinci ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior sau daca valoarea pagubei este sub aceasta limita, si fapta a fost savarsita de doua ori in interval de doi ani, pedeapsa poate fi inchisoare de la sase luni la patru ani. Dar cum legile lasa loc si pentru unii si pentru altii, afaceristii necinstiti si-au dat seama ca aceasta lege nu face referire si la cazurile in care este taiat lemn de pe terenurile private si aceasta pentru ca in 1996, cand a fost data legea codului silvic, nu existau terenuri forestiere in proprietate privata care sa faca obiectul acestei legi. r
Desi ministrul mediului, Romica Tomescu, a trimis in mod expres, catre toate directiile silvice din tara, un fax prin care anunta ca si in acest caz pot aparea infractiuni, nimeni nu a bagat de seama. Asa se face ca in ultimii cinci – sase ani, numai in aria Bicaz-Chei, Damuc sau Bicazu Ardelean s-au defrisat 600 de hectare de padure. In aceste zone nu s-a mai plantat nici un copac. Probabil ca numai prabusirea muntelui va mai putea misca ceva. „Volumul de lemn taiat in judetul Neamt este cam de 30% din cel care se taia pe vremea lui Ceausescu. Nu taierea copacilor reprezinta cea mai mare problema, ci faptul ca se face fara cap”, declara maiorul Radu Padure de la Inspectoratul Judetean de Politie Neamt. r
In 1999, numarul de infractiuni a fost de 761, cu peste 30% mai mult decat in 1998. Toate infractiunile s-au soldat doar cu amenzi care ar aduce doar un zambet pe buzele oricarui proprietar de gater. Toate s-au comis intr-un interval de timp scurt si pe suprafete mici de padure particulara. Si atunci este firesc ca cei insarcinati cu protectia fondului forestier sa se intrebe ce se va alege oare de cele aproximativ 30 de mii de hectare care vor reveni, conform „legii Lupu”, vechilor proprietari particulari.tr