Dramele scapă printre click-uri, iar numerele grele, cu cinci şi sase cifre, ale holocaustului se pierd printre milioanele de pixeli. Turul Memorialului de la Auschwitz sfârşeşte într-un zâmbet tâmp, buburez, prim-plan în faţa unui brand „cool“ din fier – „Arbeit macht frei“ – numai bun de arătat acasă amicilor. În fundalul pozelor, un cer cu nori mirosind încă a cenuşă, deşi pozele n-au miros.
Auschwitzul e rece şi sec ca un rechizitoriu. Câteva zeci de clădiri simetrice în istorie, stânga-dreapta, aidoma filelor unui dosar îngălbenit de ani de durere. În şi printre rânduri, milioane de detalii – probe ce-şi urlă adevărul cu ecou surd, între pereţii goi ai unor suflete oblice cu aparat foto digital la gât.
Un Pompei de secol XX
La fel ca acum o jumătate de secol, mii de oameni trec, zilnic, celebra de-acum poartă a Auschwitzului, Memorialul holocaustului, situat în sudul Poloniei, la 40 de kilometri de Cracovia. Fanfara deţinuţilor cântă pentru toţi, cum intri pe dreapta, dintr-o poză de epocă, în trei limbi de circulaţie turistică.
Barăcile de cărămidă, acum locaţii muzeale, îşi dezvăluie rutinat austeritatea fotogenică. Plopii, prizonieri de lux într-un gazon tuns ca-n Champions League, sunt prapori vii ai trecerilor şi trecătorilor. Soarele după-amiezii stă agăţat în rândul 5 de ghimpi al unui gard nazist, vecin cu o lampă orbita de-atâtea suferinţe.
Poteci, uşi, zăbrele, scânduri de lemn, turnuri de pază, ziduri muşcate de gloanţele nopţii, celule scrijelite de rugăciuni şi tăbliţe cu atenţionări inutile, într-o germană fără drept la recurs. Totul e perfect conservat. Un Pompei învelit în lava remuşcărilor. Ca şi cum holocaustul s-ar fi întâmplat vinerea trecută.
Turiştii, martori la procesul Holocaustului
Memorialul e un rechizitoriu desfăşurat pe mai multe sute de metri, în cele mai fine tuşe ale animalicului masacru din anii ’40. Obiectele de muzeu, atent dispuse, nu sunt altceva decât probe într-un proces virtual ce incriminează, clipă de clipă, secundă de secundă, holocaustul nazist. Dovezi că sute de mii de oameni au fost împuşcaţi, spânzuraţi sau gazaţi la Auschwitz şi Birkenau.
Turiştii sunt chemaţi să fie martorii acestui proces chinuitor, continuu. Interioarele clădirilor din caramidă, cu tocuri urmărite pretutindeni de ecouri, ca-n filmele de groază, sporesc sentimentul de sentinşă, de ultimativ. Condamnaţii stau lipiţi de pereti, ochii lor umplu culoarele de rugăciuni neînţelese – un imens cor mut –, iar vocile se sting în urmă, pas cu pas, în ritmul în care citeşti verdictul final pe etichetele de sub seturile de câte trei poze, faţă-profil-semiprofil: „September 1942“, „November 1943“, „April 1944“…
Detalii
„Patru dintre clădiri găzduiesc expoziţia permanentă a muzeului de la Auschwitz I. Fiecare clădire are o tematică proprie. Clădirea 4 conţine probe ale exterminării, clădirea 5 probe ale crimelor împotriva umanităţii, clădirea 6 probe legate de viaţa prizonierilor, iar clădirea 7 probe ale condiţiilor de trai din lagăr“, explică, într-o engleză cu consoane nefiresc de reci, ghidul – o poloneză la 50 de ani cu gesturi de dirigintă repetentă la sentimente.
Munţi de pămătufuri de bărbierit, de piepteni, de valize, de zdrenţe şi de pantofi, munţi de rame de ochelari călcaţi în picioare de cizme de SS-işti, cu tureac înalt. Câteva jucării, păpuşi orfane de copilărie. Munţi de proteze şi de cârje, alte zdrenţe, mostre ale încălţărilor din lemn în care mergeau la munci prizonierii. Apoi iarăşi munţi de badoage de Zyklon B, gazul cu care erau asfixiaţi cei trimişi „la duşuri“.
Dintr-o vitrină, două covoare lucrate ca la carte sparg monotonia vechiturilor. „Sunt covoare executate din păr uman, luat de la femeile care ajungeau la Auschwitz. «Uzinele mortii» furnizau materia primă“, închide ghidul rechizitoriul.
„Decor” pentru „Lista lui Schindler”
Lagărul Auschwitz II, cum mai e cunoscut complexul de la Birkenau, la 3 kilometri de Auschwitz I, dă adevărata dimensiune a crimelor nazismului. Cât vezi cu ochii, un câmp întreg de coşuri de fum indică simbolic, asemeni unor imense pietre mormânt, locurile pe care s-au aflat cele mai multe dintre barăcile de lemn ce adăposteau, fiecare, câteva sute de trupuri degerate de iernile poloneze.
„Aici s-au filmat majoritatea filmelor despre lagărele de concentrare naziste. Printre alţii, Steven Spielberg a turnat aici binecunoscutul film «Lista lui Schindler»“, povesteşte doamna ghid, moment în care ochii zecilor de asiatici scapără ca nişte bliţuri. Un singur şir de barăci de lemn a putut fi reconstituit în urma incendiului provocat de trupele naziste în momentul retragerii din Auschwitz-Birkenau înainte de capitulare.
Trei rânduri de pături suprapuse, late cât să încapă, într-o dungă, câte opt-nouă suflete. Deasupra, un rând de „geamuri“, aerisiri deschise permanent care făceau ca pe timpul iernii înăuntru să fie –15 sau –20 de grade, la fel ca afară. Câteva buchete mari de flori şi nişte lumânări aprinse în barăci întregesc cadrul perfect pentru martorii preocupaţi de fotografii.
„Cheeeeese!!!“
„Muzeul şi memorialul au fost gândite să fie cele mai sobre locatii de acest fel din lume. Nu există aici nici efecte speciale, nici o scenografie deosebită, impactul asupra vizitatorului vine de la dimensiunea extraordinară a masacrului petrecut aici“, explică elegant Marek, unul dintre responsabilii muzeului de la Auschwitz, în drum spre ieşire.
La doi paşi de sobrietatea apăsătoare a ansamblului de la Auschwitz, un grup vesel de asiatici chicoteşte în ploaia măruntă căutând un fotograf de ocazie care să imortalizeze momentul istoric al bifării încă unui obiectiv turistic. „Cheeeesee!!!“, decretează tâmp unul dintre turişti. O duzină de zâmbete de plastic strălucesc fericite sub bliţ în faţa porţii „Arbeit macht frei“ de la intrare, o fericire pe care numai o poză cu Buggs Bunny sau Tom şi Jerry ţi-o mai poate da. În fundalul pozei, norii grei, încă mirosind a cenuşă, conturează diferenţa turistică dintre Disneyland şi Auschwitz, „Disneyland-ul” morţii, locul în care sute de mii de oameni au fost ucişi în mijlocul Europei şi-al secolului XX.
DETALII:
Citeşte şi Alte destinaţii turistice din Polonia
