reducere ci, din contra, cresc de la an la an. Productia de vin a Australiei a crescut cu 7% in 2005 fata de anul precedent, la 18,4 milioane de hectolitri. Aceasta productie va determina mentinerea stocurilor la nivelul ultimilor ani, cand s-a stabilizat la circa o cincime din productie. Stocurile reprezinta o supapa de siguranta care permite mentinerea preturilor vinului, in conditiile unor productii ce depasesc cererea. Aceste stocuri costa, iar falimentele bat la usa. Situatia este cum nu se
reducere ci, din contra, cresc de la an la an. Productia de vin a Australiei a crescut cu 7% in 2005 fata de anul precedent, la 18,4 milioane de hectolitri. Aceasta productie va determina mentinerea stocurilor la nivelul ultimilor ani, cand s-a stabilizat la circa o cincime din productie. Stocurile reprezinta o supapa de siguranta care permite mentinerea preturilor vinului, in conditiile unor productii ce depasesc cererea. Aceste stocuri costa, iar falimentele bat la usa. Situatia este cum nu se poate mai cunoscuta in Uniunea Europeana, principalul producator de vin din lume. Inca din anii ‘80, supraproductia de vin a constituit cosmarul Bruxelles-ului, care a aruncat bani pentru distilarea vinului si transformarea acestuia in combustibil pentru centralele electrice braziliene pe baza de etanol. La inceputul anilor ‘90, tarile europene producatoare de vin au inceput sa defriseze din suprafetele viticole pentru a reduce oferta. Mai mult, au fost impuse limite de productie la hectar, pentru a pastra calitatea vinului, dar si pentru a limita volumul de vin obtinut. Problema nu este nicidecum rezolvata. Consumul de vin scade pe Batranul Continent, iar concurenta tarilor din „noua lume“ viticola (California, Chile, Argentina, Africa de Sud si Australia) devine acerba.Care este solutia pentru evitarea crizei spre care se indreapta piata mondiala a vinului? O solutie unanim acceptata este greu de gasit, atata timp cat lupta crancena care se da pentru principalele piete de desfacere este dublata de animozitatile dintre cele doua „blocuri de producatori“. Pe de o parte, europenii favorizeaza controlul pietei prin regelementari stricte. Controlul productiei este dublat de reglementari stricte privind calitatea. Legislatia privind denumirile de origine controlata, cotele de productie si procedeele admise pentru producerea vinului scot peri albi viticultorilor europeni.Departe de acesta increngatura legislativa, noii veniti pe piata nu au complexe in a adopta cele mai noi tehnologii si metode de marketing. Lipsiti de constrangeri, californienii, australienii, chilienii si alti producatori din afara Europei si-au crescut an de an productiile, au inovat incontinuu schimband „fata“ vinului de la eticheta pana la buchet. Raspunsul consumatorilor, in special al celor tineri, a fost pe masura. Vinul a devenit pentru americani, britanici, dar si tot mai multi asiatici, un produs cu un mesaj clar si simplu, neincarcat de traditii straine. Asa se face ca vinurile australiene au inceput sa ameninte vanzarile producatorilor italieni pe piata americana. Cresterea de 17% a exporturilor australiene fata de 2004 contrasteaza cu scaderea cotei vinurilor din Peninsula, care au dat inapoi 6 procente in 2004 fata de 2003. Acum un an de zile, vinurile australiene detronasera sortimentele frantuzesti de pe pozitia a doua. Situatia nu se poate decat inrautati pentru producatorii europeni. Francezii si italienii vor consuma tot mai putin vin in urmatorii ani, in timp ce britanicii si americanii vor prefera tot mai mult sortimentele neeuropene. Succesul acestora din urma a lasat totusi un gust amar in tarile de origine. Preturile de pe piata internationala scad din cauza supra-productiei, iar veniturile nu mai acopera investitiile enorme in tehnologie si marketing.Consumatorii sunt favorizati. Oferta se diversifica incontinuu, preturile stagneaza sau chiar scad, iar calitatea vinului creste permanent. In schimb, vestile rele abunda pentru producatori. Initial, piata asiatica promitea sa devina un El Dorado pentru marii jucatori care visau sa scape de stocuri pe seama apetitului indienilor sau chinezilor. Insa vestile venite din China sunt cum nu se poate mai ingrijoratoare. Productia chinezeasca de vin a crescut anul trecut cu 15% fata de 2003. Dupa textile, vinul chinezesc ar putea da peste cap comertul international.
Productiile de vin ale europenilor tind sa scada sub asaltul «lumii noi»
Italia, Franta si Spania domina productia de vin, insa producatorii din afara Europei fura cote importante din exporturile celor trei mari jucatori. Austalienii au inregistrat rezultate spectaculoase in ultimii ani, insa supraproductia a redus pretul pe care fermierii il primesc pentru struguri. Seful unei organizatii de fermieri a propus chiar ca acestia sa abandoneze pe camp strugurii abia culesi, pentru a reduce oferta si a pastra pretul la un nivel rezonabil. Alte mari puteri agricole se gandesc sa debuteze pe piata vinului. Chinezii cresc productia de la un an la altul, iar brazilienii vor sa imite succesul argentinienilor si al chilienilor.
Europenii domina inca exporturile de vin
Marii producatori europeni, Italia, Franta si Spania, au de luptat cu doua tendinte negative. Pe pietele interne, consumul de vin scade, iar exporturile catre pietele cele mai profitabile sufera din cauza concurentei acerbe venite din afara Europei. In tarile cu traditie, vinul este inlocuit treptat cu bauturi precum berea sau cocteilurile gata preparate. In America sau Marea Britanie, tendinta este inversa. Se pare ca si germanii tind sa aprecieze mai mult vinul decat berea. Penru a rezista pe piata, europenii au inceput sa se concentreze asupra sortimentelor de calitate superioara si sa mareasca bugetul de promovare pe pietele straine.