Ministrul de Externe al Austriei, Alexander Schallenberg, a făcut o declarație care arată că Viena și-a schimbat poziția pe un subiect sensibil asupra căruia, în urmă cu o lună, avea o cu totul altă opinie. Ce a determinat acest lucru și care ar putea fi rolul jucat de România?
Ministrul de Externe al Austriei, Alexander Schallenberg, a susținut, într-un interviu pentru Financial Times, că Ucraina ar trebui să primească un acces mai rapid în Uniunea Europeană. Afirmația vine la doar la o lună după ce același oficial a susținut că Ucraina nu ar trebui primită în UE.
Marea întrebare se pune ce l-a făcut pe șeful diplomației austriece să-și schimbe poziția. Conform BBC, Viena este un hub al spionajului ruses. Austria poate fi considerată un agent al Rusiei în interiorul Uniunii Europene. Iar ministrul său de externe devine brusc susținătorul aderării accelerate a Ucrainei, țară pe care Putin și-a propus să o șteargă de pe hartă.
Vrea Schallenberg ca Ucraina să intre în clubul select al democrațiilor occidentale doar ca să aibă pe cine umili Nehammer cu vreun veto în Consiliu, așa cum a procedat cu România?
Cele trei variante luate în calcul
Trei scenarii pot fi luate în calcul, dincolo de această ironie amară.
Declarația ministrului de Externe ar putea fi doar o manevră de PR, menită să atenueze imaginea negativă creată de jocul dublu pe care îl face Austria, de la începutul invaziei rusești în Ucraina.
O altă variantă ar putea pleca de la Pentagon Leaks. Chiar dacă nu menționează Austria, materialele apărute până acum în presă reamintesc aliaților că monitorizările îi vizează și pe ei, nu doar pe adversari. Dacă trei jurnaliști au reușit să declanșeze scandalul Ibizagate, filmând cu camera ascunsă negocieri purtate între vice-cancelarul Strache și ”nepoata” unui oligarh rus, te întrebi ce ar putea afla profesioniștii despre Nehammer&Co?
Experiența austriacă în România, o altă ipoteză
A treia ipoteză este mai pragmatică și pleacă de la experiența austriacă în România. Firmele austriece au profitat încă din anii 90 de lipsa de experiență și capital a companiilor românești, dar și de o administrație slabă și coruptă, ocupând poziții cheie în economia țării noastre, consolidate după admiterea în UE și deseori finanțate cu bani europeni. Prin exploatarea resurselor minerale și a celor naturale, de la OMV la Schweighofer, firmele austriece au făcut bani buni în România, la fel băncile, companiile de asigurări, lap-topiștii care dirijează lucrările de infrastructură, exportatorii de alimente etc.
N-ar mai merge încă o tură, în Ucraina? După ce s-a îmbogățit pe baza energiei ieftine primite de la ruși în schimbul serviciilor politice făcute Moscovei, Viena se pregătește să profite și de Ucraina. Rezervorul românesc de petrol s-a cam golit, (nu că n-ar produce la fel de mult ca ucrainienii, adică 9 milioane de tone), dar vine era mașinilor electrice, iar Ucraina are cele mai mari rezerve de litiu din Europa. De asemenea, au fost descoperite mari zăcăminte de metale rare, în special titan, are rezerve uriașe de fier și cărbune, păduri, ba chiar i-a mai rămas și ceva gaz metan de care se poate lipsi, fiindcă ucrainienii nu sunt atât de ecologiști ca austriecii, încât să-și închidă centralele nucleare, după ce le vor recupera din ghearele Rusiei.