Automobilele Ford au pătruns în România cu mult înaintea investiţiilor directe ale companiei americane. Moda automobilului în oraşele Vechiului Regat a fost la început destul de firavă. Maşinăriile complicate, dificil de întreţinut şi costisitoare, păreau a fi mai greu de stăpânit decât o trăsură cu cai.
Începutul secolului XX a adus pe străzile Bucureştilor primele maşini fabricate în Franţa, însă circulaţia lor în afara oraşelor era dificilă, din cauza drumurilor neasfaltate. Peste un deceniu, apăreau primele reprezentanţe pentru automobilele franceze în oraşele româneşti. În anul 1911, Autogarajul Bruckner, aflat pe Calea Victoriei nr. 2, a vândut 148 de automobile din mai multe mărci europene precum: Delaunay, Belleville, Renault, Mors, Pipe, Lancia, Minerva (fără supape), Austin, Benz şi Gagenau (camioane). Nimeni nu acorda vreo şansă automobilului la primele sale apariţii în public, din cauza complexităţii întreţinerii sale, pieselor de schimb bizare şi costisitoare, însă diversitatea modelelor şi utilitatea lor mult simplificată după 1918-1920 va schimba situaţia. Pe străzile Bucureştiului, către 1925-1930, deja birjele şi trăsurile cedau treptat
locul automobilului în preferinţele publicului.
Produsele Ford apar la Bucureşti aproape simultan cu promovarea de mare succes a modelului T. Garajul Royal al inginerului Henri Marin făcea carieră prin 1912-1915, cu primele maşini Ford vândute prin biroul din Calea Victoriei. Automobilele erau asamblate în garajul de pe strada Banului, care se ocupa şi de eventualele reparaţii.
Succesul Ford a continuat şi după Primul Război Mondial, fapt care a determinat ulterior şi demararea investiţiilor companiei pe piaţa românească de automobile. Debutul a fost făcut în anul 1928, iar negocierile dintre Guvernul României şi Ford au fost finalizate în anul 1935, prin achiziţia de către companie a unui teren în zona cartierului Floreasca. Aici a fost amenajată filiala Ford din România. Începând cu anul 1936, firma americană a construit prima uzină modernă, dotată cu posibilităţi de montaj din Europa de Est.
Anii 1940-1944 au însemnat un declin pentru uzinele Ford din România, care s-au adaptat pieţei de război, deservind comenzi ale Armatei Române, deţinătoare a unui parc consistent de camioane Ford. Aflată sub control militar, începând cu august 1944, filiala îşi suspendă activitatea în septembrie 1946. După naţionalizare, fabrica a fost „botezată“ Autoindependenţa, apoi Termotehnica (1959) şi Automatica.
