Economişti de top, laureaţi ai Premiului Nobel, psihologi şi jurnalişti cu prestigiu analizează criza la rece: ce a mers prost, ce greşeli s-au făcut şi cum am putea să ieşim la liman.
Profesia de economist traversează, fără îndoială, o perioadă deloc fastă. Excluzându-i pe analiştii şi economiştii (nu mulţi, e drept) care au prevăzut apropierea actualei crize, restul încearcă acum să salveze onoarea propriei lor profesii; rezultatul e un şir de articole şi cărţi despre o criză care se lungeşte, practic, de la lună la lună.
Care ar fi, însă, cele mai bune cărţi care tratează acest subiect? Ei bine, dacă ar fi să citiţi una singură, probabil că aceasta ar trebui să fie „Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008“, a lui Paul Krugman, profesor la Princeton University şi laureatul de anul trecut al Premiului Nobel pentru Economie.
Cartea lui Krugman are dublul avantaj că este destinată publicului larg şi, în al doilea rând, este deja tradusă în româneşte (la Editura Publica, 47 lei, www.publica.ro). Experienţa de editorialist a autorului, care publică de câţiva ani comentarii pe teme de economie în New York Times, ajută, de asemenea, la clarificarea, pe înţelesul cititorului, a multor subiecte spinoase. Krugman scrie (într-o manieră oarecum oblică, admite el însuşi, căci se consideră un economist cu vederi politice de stânga) în umbra lui John Maynard Keynes, de unde şi insistenţa sa asupra soluţiei majorării deficitelor publice pentru a combate contracţia cererii agregate. De altfel, nucleul cărţii îl ocupă două capitole. În primul, autorul discută declinul lung de un deceniu al Japoniei, provocat de un răsunător crah imobiliar, o recesiune atipică prin durată, însă un caz clasic, de manual, din punctul de vedere al analizei cauzelor sale macroeconomice şi al ineficienţei politicilor administraţiei de la Tokyo. Al doilea capitol de interes este cel care se ocupă de valul de crize financiare care au zguduit lumea în anii 1990 – din Europa până în America Latină şi Asia – manifestate prin retrageri masive de capital străin de pe pieţele emergente ale vremii.
Soluţii de ieşire din labirint
Analiza lui Krugman, oricât de bine ar clarifica contextul macroeconomic în care s-a produs actuala criză, nu oferă totuşi soluţii definitive; din acest punct de vedere, este o carte pentru cei care vor să înţeleagă rolul fluxurilor internaţionale de capital în producerea crizei, nu pentru aceia care caută rezolvarea situaţiei. Totuşi, câteva lucruri pot şi, în opinia lui Krugman, ar trebui făcute. Unul dintre acestea ar fi, cum am amintit deja, oprirea scăderii cererii agregate prin cheltuieli publice finanţate din deficit. Paradoxul este că e nevoie de deficite cu adevărat enorme, de tipul celui înregistrat de SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a pus capăt Marii Crize. Guvernul japonez a încercat metoda, însă, previzibil, nu la o scară suficient de mare. În treacăt fie spus, Krugman critică de luni de zile programul de stimulare a economiei americane, lansat de administraţia Obama, pe motiv că… nu implică cheltuieli (adică deficite) suficient de mari!
Un alt lucru care ar merita făcut implică o măsură chiar şi mai puţin populară: controlul fluxurilor de capital, mai precis, iar asta se aplică şi în cazul României, descurajarea (prin impozitare, de exemplu) a împrumuturilor în valută forte. În cazul în care dezvoltarea ţării depinde (sau se consideră că depinde) de capitalul extern, soluţia e un curs de schimb care fluctuează liber, în limite care nu pun în pericol stabilitatea economică. Însă, în orice caz, trebuie impus controlul, direct sau indirect, al fluxurilor internaţionale de capital.
Amploarea şocului sistemic este mult mai mare decât ceea ce s-a întâmplat în Japonia în anii 1990.
Paul Krugman
Noutăţi
Animal Spirits
George Akerlof, Robert Shiller
Cartea lui Akerlof (Nobel pentru Economie, 2001) şi Robert Shiller se ocupă de ceea ce se numeşte „economie comportamentală“. Este una dintre cele mai bune cărţi despre rolul factorilor iraţionali în deciziile de natură economică.
Predictably Irrational
Dan Ariely
Volumul lui Dan Ariely (de asemenea, profesor de economie comportamentală la Massachusetts Institute of Technology) reprezintă o contraparte la cartea lui Akerlof şi Shiller. Ariely oferă explicaţii ample pentru modul în care oamenii fac greşeli uneori dezastruoase.
Fool’s Gold
Gillian Tett
Tett, jurnalistă la Financial Times, unde scrie despre pieţele de capital, a scris una dintre cele mai captivante cărţi despre un mic grup de bancheri ai JP Morgan, pionieri ai instrumentelor financiare derivate, şi despre cum creaţia lor a scufundat, finalmente, Wall Street-ul.
The Two Trillion Dollar Meltdown
Charles R. Morris
Morris este un respectat jurnalist american, specialist în subiecte economice. Cartea sa acoperă o arie foarte largă, de la dereglementarea instituţiilor financiare începută în anii 1970 până la managementul dezastruos al băncilor americane.
House of Cards
William D. Cohan
În martie 2008, în numai zece zile, banca Bear Stearns, o legendă a Wall Street-ului, s-a prăbuşit. „House of Cards“ relatează în detaliu, aproape minut cu minut, povestea acelor zece zile, derulată în birourile managerilor, ale analiştilor şi agenţilor de bursă, dar şi pe culoarele Washingtonului.
