Autorităţile din întreaga lume au început să revizuiască indicatorii de referinţă de pe piaţa interbancară, în ideea de a evita cazurile de manipulare. Însă utilizarea extinsă a acestor indicatori într-o gamă largă de contracte financiare, de la ipoteci la instrumente derivate, face ca tranziţia la indicatori alternativi să fie un proces lent.
Care este echivalentul Euribor
Echivalentul Euribor pe piaţa londoneză – Libor (London Interbank Offered Rate) – nu va mai fi folosit de la finalul lui 2021, după ce mai multe bănci importante şi societăţi de brokeraj din Europa şi SUA au primit amenzi consistente pentru că au manipulat ratele dobânzilor.
Dar Steven Maijoor, preşedintele ESMA, a declarat că Euribor (Euro Interbank Offered Rate), a avut o evoluţie bună în timpul recentelor turbulenţe de pe pieţe provocate de extinderea pe plan global a pandemiei de coronavirus (COVID-19).
„Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe va înlocui FSMA din Belgia ca supervizor al Euribor din ianuarie 2022 şi pot să precizez clar că, până în acest moment, suspendarea Euribor nu face parte din planurile noastre”, a afirmat Maijoor la un eveniment organizat de publicaţia online City Week.
„Aşadar, ne aşteaptă căi divergente pentru Libor şi Euribor”, a explicat şeful ESMA.
Ce arată Banca Centrală Europeană
Un studiu recent realizat de Banca Centrală Europeană (BCE) arată că instituţiile financiare din zona euro nu sunt suficient de pregătite pentru tranziţia la noii indicatori de referinţă care ar urma să înlocuiască Eonia şi Euribor.
„În timp ce băncile în general cunosc foarte bine complexitatea reformelor şi provocările implicate, nivelul lor de pregătire lasă loc de îmbunătăţire. Băncile sunt, de asemenea, în întârziere cu implementarea măsurilor care atenuează riscurile”, se arată în comunicatul BCE.
Instituţia cu sediul la Frankfurt a publicat liniile directoare pentru modul în care băncile ar trebui să-şi pregătească gestionarea guvernanţei şi a riscurilor pentru noii indicatori de referinţă.
Ester va înlocui Eonia (rata medie a dobânzii overnight în euro, calculată pe baza operaţiunilor efective de pe piaţa interbancară) ca indicator de referinţă pentru a stabili dobânzile la care băncile estimează că se pot împrumuta între ele. Acest indicator se foloseşte la evaluarea unor contracte financiare în valoare de mii de miliarde de euro.