«Există peste 50 de români acreditați să facă lobby pe lângă Parlamentul European și care sunt înregistrați în Registrul reprezentanților grupurilor de interese. Aceștia fac lobby pentru grupuri de interese private din industria farmaceutică, auto, siderurgică, navală, energetică și de distribuție a gazului, dar și pentru interese publice, precum Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România, Asociația Municipiilor din România sau Agențiile de dezvoltare regională», spune Radu Nicosevici, președintele Academiei de Advocacy, primul ONG din România având ca obiectiv promovarea activității de lobby.
Acesta precizează că mulținaționale care au investit și în România, cum sunt OMV Gas sau Arcelor Mittal, au cooptat și specialiști români în echipele lor de lobby european. Cât privește companiile autohtone de profil, există cel puțin 15 firme care declară că oferă servicii de relații publice, relații guvernamentale, comunicare strategică, corporate affairs sau managementul reputației. „Se estimează că piața românească de lobby are un potențial cuprins între 40 și 70 de milioane de euro anual. La ora actuală, veniturile firmelor de corporate affairs și public relations din România nu depășesc 10 milioane de euro“, spune Nicosevici.
La alte dimensiuni se prezintă piața de lobby din capitala Belgiei, ceea ce reflectă atât importanța deciziilor care se iau aici, cât și nivelul de competitivitate în materie. Dan Luca, directorul rețelei europene EurActiv, care a coordonat în 2009 un studiu privind bugetele de comunicare pentru grupurile de interese industriale din capitala Europei, estimează că federațiile și asociațiile europene pun anual la bătaie circa 158 de milioane de euro pentru comunicare, în timp ce multinaționalele cheltuie pentru lobby peste 71 de milioane de euro.
400 de „ambasade“ ale multinaționalelor la Bruxelles
„Rezultatele studiilor sunt doar indicative, dar prezintă o piață de câteva sute de milioane de euro, atractivă pentru principalele firme de consultanță la nivel mondial. Vorbim de peste 300 de astfel de companii“, susține Luca. Acesta estimează la 400 numărul multinaționalelor care au sediu permanent la Bruxelles, un fel de „ambasade“ ale corporațiilor respective pe lângă instituțiile europene.
„Principala dificultate este legată de barierele de comunicare în dialogul cu factorii de decizie. Credibilitatea în mediul de lobby european se construieşte pe termen lung, dând dovadă de seriozitate. Este greu să te faci auzit printre miile de voci care au ceva de spus pe acelaşi subiect“, ne spune Călin Chira, șeful biroului de la Bruxelles al Asociației Municipiilor din România (AMR), organizație  care reprezintă toate municipiile din țară. Biroul AMR s-a deschis în luna ianuarie 2007, odată cu intrarea României în UE.
Relaţiile curente ale asociației cu instituţiile UE sunt gestionate de o singură persoană, dar în privința activității de lobby  ea este secondată de experţi din cadrul celor nouă corpuri profesionale ale AMR. În ceea ce privește priorităţile de lobby ale asociației pentru 2011, acestea sunt concentrate asupra viitorului politicii de coeziune, mai precis, asupra prevederilor noilor regulamente vizând fondurile structurale, în curs de elaborare la Comisia Europeană, şi a perspectivei financiare multianuale după 2013. Investiţiile finanţate din bugetul european reprezintă un alt punct pe care se focalizează activitatea AMR, care susţine necesitatea ca autorităţile locale să-şi poată defini priorităţile de investiţii în funcţie de potenţialul de creştere economică identificat la nivel local.
„Ne preocupă şi măsurile de simplificare, şi modul cum poate fi redusă povara administrativă la nivelul beneficiarilor, pentru a urgenta aprobarea şi implementarea proiectelor şi, implicit, absorbţia fondurilor UE“, susține Chira.
Regulile jocului se înăspresc
Scandalul care l-a avut ca principal personaj pe eurodeputatul român Adrian Severin a determinat Parlamentul de la Strasbourg să ceară un control mai riguros al celor aflați sub „tirul“ lobbiștilor. Săptămâna trecută, plenul a luat în discuție o propunere privind înregistrarea contactelor pe care deputații le au cu reprezentanții grupurilor de interese.
Mai mult, deputații au solicitat ca și activitatea de lobby vizând Consiliul de Miniștri să fie monitorizată.
„Da, grupurile de interese au încercat să mă influenţeze în legătură cu anumite decizii“, a recunoscut Alexander Stubb, fost europarlamentar (în prezent, ministrul de externe al Finlandei), răspunzând la întrebarea dacă a fost supus unei acţiuni de lobby, el fiind iniţiatorul primului raport privind transparenţa grupurilor de lobby de pe lângă instituţiile europene. Dar primele încercări de a face mai transparentă activitatea de lobby datează din 2005, când preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a accepta invitația unui magnat din industria ambarcaţiunilor de agrement de a lua parte la o croazieră, la bordul unui iaht de lux.

CITAT: Românii acreditați să facă lobby susțin interesele industriei farmaceutice, auto, energetice etc.
Radu Nicosevici, președinte, Academia de Advocacy