Temperatura medie, -5 grade Celsius. Înălțimea, 5.000 de metri. Vânturi violente, 100 de zile pe an. Sol înghețat. Chinezii construiesc autostrada Xinjiang-Tibet. Probabil, în câteva luni, lucrările se vor termina. În România, relieful este cum nu se poate mai bun, clima foarte blândă, dar lucrările nu se termină niciodată.
Cu toate că prețul fiecărui kilometru de autostradă este mai mare ca în orice alt loc de pe pământ. Nu e nicio mirare, ne-am obișnuit să plătim mai mult pentru orice: mâncare, utilități, taxe și impozite. De fapt, singurul preț corect pe care îl plătim este cel pe prostie. Prostia de care am dat dovadă, în ultimii 21 de ani, la urne. Paradoxal este că, din buget, statul dă bani pentru autostrăzi, dar aceștia dispar în tot felul de contracte, cu multe clauze din cele mai bizare. Avem o grămadă de regi ai asfaltului, dar asfalt nu există, la noi fac autostrăzi cei mai mari constructori din lume, dar nu avem autostrăzi. În acest peisaj sublim, aflat între Kafka și Caragiale, declarația unui fost ministru al transporturilor a făcut senzație. Radu Berceanu, unul dintre învinșii ultimului congres al PDL, a spus despre Autostrada Transilvania că a fost și este o prostie. Ar fi avut dreptate dacă vorbea doar despre prețul nesimțit, de aproximativ cinci miliarde de euro, la cât, după ultimele estimări, s-ar ridica lucrările. Dar nu, Berceanu a spus că nu reprezintă o prioritate. Nimic mai fals!
Autostrada Transilvania, cu o lungime de peste 400 de kilometri, pornește din centrul României și ajunge la graniţa cu Ungaria, urmând să treacă prin Braşov, Făgăraş, Sighişoara, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca şi Oradea. Un asemenea drum, odată construit, are toate șansele de a fi un catalizator al mediului de business din toată Transilvania. Investitorii străini vor fi mult mai interesați în a-și începe afaceri într-o zonă unde există infrastructură, iar multe locuri cu un peisaj superb vor fi, în sfârșit, accesibile turiștilor. În plus, într-o țară care a făcut în aproape jumătate de secol puțin peste 300 de kilometri de autostradă, fiecare metru nou construit poate reprezenta o prioritate. Bineînțeles, cu o singură condiție: să nu fie plantat în mijlocul câmpului, între nimeni și nimic. Acum patru ani, l-am întrebat pe Radu Berceanu, pe atunci ministru al transporturilor, de ce nu se fac și la noi autostrăzi cu trei benzi pe sens, așa cum am văzut că au țările civilizate. Mi-a răspuns simpatic: nu are sens!
Avea perfectă dreptate: ce conta dacă pe niște hârtii apăreau niște linii în plus? Oricum, în România nu se construiesc autostrăzi. Încă din anii ‘90, ele sunt considerate de către mai toți oamenii politici niște prostii…