ste vorba de chinezi, care, potrivit ultimelor date disponibile, deţin o reţea de autostrăzi mai mare decât a întregului continent european. Unii sunt sceptici când vine vorba de calitatea lucrărilor şi dau ca exemplu surpările, prăbuşirile sau incidentele de pe autostrăzile chineze, dar nu compară toate evenimentele nedorite cu un stat sau un continent, în situaţia de faţă, cu aceeaşi reţea de autostrăzi. Un lucru e cert, chinezii sunt cei mai harnici constructori, iar rapiditatea cu care realizează lucrările este deja cunoscută. Probabil la acest lucru s-a gândit şi premierul Victor Ponta atunci când a declarat că, dacă până în 2016 nu va fi gata autostrada de la Comarnic la Braşov, nu va mai candida la următoarele alegeri parlamentare. Dacă ar fi să-l credem pe cuvânt în ceea ce priveşte viitorul lui politic, atunci premierul cred că a greşit când a ales să viziteze Parisul, şi nu Beijingul, cu doar câteva zile înainte de termenul de depunere a candidaturilor pentru tronsonul de autostradă menţionat. Dar aşa cum ne-am obişnuit deja cu declaraţiile politicienilor de pe Dâmboviţa, demnitatea a dispărut demult dintre calităţile lor. Lăsând la o parte politica, şansele ca cei 58 de kilometri de autostradă să fie daţi în folosinţă în 2016 sunt inexistente din mai multe considerente. În primul rând, este vorba de etapele care trebuie parcurse  până la alegerea concesionarului, iar experienţa din ultimii ani ne arată că vor fi cu siguranţă contestaţii, care pot bloca întregul proces. Calendarul ar putea fi încălcat în situaţia în care Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale se va concentra doar asupra ofertei unui singur constructor – adică asocierea Vinci-Aktor-Strabag. Atât chinezii, cât şi italienii de la Impregilo vor încerca pe toate căile să pună mâna pe acest contract. De altfel, chinezii au contestat deja procesul de selecţie încă din luna decembrie, lucru care a dus la prelungirea termenului de depunere a candidaturilor cu o lună de zile. În al doilea rând, obţinerea finanţării va da ceva bătăi de cap constructorilor europeni. Şi, nu în ultimul rând, este intenţia statului de a modifica regimul actual al concesiunii de autostrăzii, în aşa fel încât constructorul să poată primi bani de la buget în situaţia în care nu-şi recuperează investiţia din taxa de autostradă.

Vă reamintesc că, în 2010, francezii de la Vinci împreună cu grecii de la Aktor au renunţat la acelaşi proiect, care iniţial avea costurile estimate la 1,5 miliarde de euro, dar statul s-a angajat ca pe o perioadă de 26 de ani să plătească încă 180 milioane de euro anual. Cărţile s-ar putea să fi fost deja jucate, la Paris, când Ponta s-a întâlnit, printre alţii, şi cu reprezentanţii Vinci.