Aproape 200 de milioane de euro ar trebui alocate în acest an pentru a despăgubi proprietarii expropriaţi pentru proiectele de infrastructură. Peste 125 de milioane sunt necesare doar pentru autostrăzile Bucureşti-Borş şi Soarelui. Cele două proiecte fac parte din traseul viitorului culoar paneuropean care va lega Portul Constanţa de Europa Centrală. Finalizarea acestei căi de transport rutier ar aduce un aport de cel puţin 1% la PIB. Pentru primul dintre cele două proiecte aminti
Aproape 200 de milioane de euro ar trebui alocate în acest an pentru a despăgubi proprietarii expropriaţi pentru proiectele de infrastructură. Peste 125 de milioane sunt necesare doar pentru autostrăzile Bucureşti-Borş şi Soarelui.
Cele două proiecte fac parte din traseul viitorului culoar paneuropean care va lega Portul Constanţa de Europa Centrală. Finalizarea acestei căi de transport rutier ar aduce un aport de cel puţin 1% la PIB. Pentru primul dintre cele două proiecte amintite s-au plătit deja 220 de milioane de lei (peste 60 de milioane de euro la cursul actual).
În cazul autostrăzii Bucureşti-Constanţa, faptul că lucrările s-au extins dincolo de suprafeţele expropriate a deschis o serie de litigii care a condus la stoparea lucrărilor în vederea recalculării despăgubirilor. „Acum suntem nevoiţi să refacem măsurătorile pentru a putea plăti diferenţele de bani“, explică, pentru Capital, Ştefan Szobotka, directorul de comunicare şi relaţii internaţionale al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). Recordul de sume plătite ca despăgubiri pentru exproprieri îl deţine însă, de departe, autostrada Arad-Timişoara. Pentru 80 de km de autostradă, plus by-pass, se vor plăti 80 de milioane de euro pentru exproprieri, adică un milion de euro pentru fiecare kilometru de autostradă!
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la nivelul lucrărilor de infrastructură din marile oraşe, pasajul Basarab din Bucureşti fiind cel mai edificator exemplu. Este vorba de proprietăţi de pånă la 1.200 de metri pătraţi fiecare, pentru care s-a plătit între 1.700 şi 7.000 de euro pe metrul pătrat. Primăria mai are în prezent de finalizat zece dosare de expropriere, care ţin lucrările în loc.
„Problema cu exproprierile ţine şi de letargia autorităţilor, dar, evident, şi de preţurile în creştere ale terenurilor“, este de părere Sebastian Guţiu, managing partner la casa de avocatură Schoenherr şi Asociaţii. „Evaluările se realizează de către evaluatori independenţi în funcţie şi de tranzacţiile efectuate în zonă. De aceea, preţurile cresc rapid, terenurile trecånd prin mai multe måini“, completează avocatul.
Legea a limitat posibilitatea de a contesta procedurile de expropriere şi s-a reglementat modalitatea de plată a despăgubirilor în cazul în care proprietarii nu sunt identificaţi sau cånd există litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor supuse exproprierii. Măsura stårneşte însă controverse şi procese de durată.
CHELTUIELI Bugetul de stat va trebui să suporte, în acest an, pe långă majorările de pensii şi alte cheltuieli electorale, o sumă considerabilă destinată plăţii despăgubirilor aferente exproprierilor efectuate în cazul proiectelor de infrastructură.
Gropi, nervi, aglomeraţie, întårzieri, maşini stricate, un drum pånă la mare sau pånă în Maramureş care echivalează ca durată cu unul pånă la Londra sau Hong-Kong – şi încă tot e puţin cåt plătim fiecare dintre noi pentru infrastructura precară din Romånia. Adevărata notă de plată sunt proiectele la care investitorii renunţă căutånd zone mai propice – vezi Mercedes în Ungaria, Draxlmayer în Kosovo sau Volkswagen în Bosnia. Unicul argument pe care îl aveam în faţa acestora, forţa de muncă ieftină şi calificată de la noi, nu mai ţine, iar noi nu avem ce să oferim în compensarea creşterii costurilor respective, cu toată poziţia strategică la Dunăre şi Marea Neagră pe care o ocupă ţara noastră.
Potrivit calculelor specialiştilor, finalizarea coridorului european pe porţiunea Constanţa – Arad ar aduce un surplus de cel puţin 1% la PIB, ca să nu mai vorbim de dezvoltarea pe care ar putea să o cunoască portul Constanţa, ştiut fiind că, pentru a transporta mărfuri de import oriunde mai la est de Germania, e mai ieftin să descarci la Constanţa decåt în Rotterdam.
Lipsa banilor, delăsarea sau incompetenţa blochează sistematic proiectele de infrastructură. „Estimarea prezentată iniţial a costurilor de construcţie ale autostrăzii Transilvania nu este realistă. S-a făcut un studiu de prefezabilitate pentru 40 din cei 480 de kilometri de autostradă, deci nici 10%, şi s-a multiplicat acest studiu pentru tot proiectul“, spune Ştefan Szobotka, directorul de comunicare şi relaţii internaţionale al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). „Costurile reale ale autostrăzii nu vor fi cunoscute decåt la finalizare, este un proiect de tipul «design and build»“, adaugă acesta.
La råndul lor, lucrările la Autostrada Soarelui au început în 1971 – iată, peste 35 de ani pentru a construi o autostradă – şi au fost reluate din 1990 pånă în 1997, cånd ministrul de atunci al transporturilor, Traian Băsescu, a oprit lucrările. Vistieria Guvernului era goală în mijlocul crizei economice, aşa că ministrul de atunci spunea că „nouă nu ne trebuie autostrăzi“. Şi acum, statul, din buzunarul contribuabilului, plăteşte despăgubirea în valoare de 450 de miliarde de lei vechi către Italstrade, constructorul de atunci al autostrăzii.
Exemplele de acest gen ar putea continua, dar unul din principalele motive ale stagnării proiectelor de infrastructură este legislaţia, mai precis aplicarea ei în funcţie de interese atunci cånd vine vorba de despăgubiri pentru exproprieri. „Problema cu exproprierile ţine şi de letargia autorităţilor dar, evident, şi de preţurile în creştere ale terenurilor“, este de părere Sebastian Guţiu, managing partner la casa de avocatură Schoenherr şi Asociaţii. „Evaluările se realizează de către evaluatori independenţi în funcţie şi de tranzacţiile efectuate în zonă. De aceea preţurile cresc rapid, terenurile trecånd prin mai multe måini“, completează avocatul.
În prezent, procedurile de expropriere aplicabile sunt cele prevăzute în Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale şi în Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr. 941/2004.
La autostrada Soarelui s-au efectuat exproprieri din 1991 pånă în 1996, cånd acestea au fost suspendate din cauza lipsei sursei de finanţare. Procedurile au fost reluate din 2000 şi pånă în 2007, cånd au fost suspendate din nou, după reclamaţii ale proprietarilor, legate de faptul că terenurile utilizate pentru construcţia autostrăzii aveau suprafeţe mai mari decåt cele expropriate. „Acum suntem nevoiţi să refacem măsurătorile pentru a putea plăti diferenţele de bani“, explică Ştefan Szobotka de la CNADNR.
Ministerul Transporturilor va aloca despăgubiri de 90,11 milioane de lei (25,5 milioane de euro) pentru exproprierea a 295 de terenuri în vederea construcţiei variantei de ocolire a municipiului Constanţa. Terenurile, cu o suprafaţă totală de 1,6 milioane metri pătraţi, sunt amplasate în localităţile Ovidiu, Constanţa, Cumpăna şi Agigea, aşa cum reiese dintr-un proiect de hotăråre de guvern elaborat de minister. Banii urmează să fie plătiţi din bugetul pe 2008 al Ministerului Transporturilor.
Totodată, se aşteaptă aprobarea unei ordonanţe de urgenţă pentru plata a 97 de milioane de lei pentru expropriere în vederea construcţiei necesare bypassului către Constanţa – 70% din terenurile vizate fiind deja expropriate. Potrivit CNADNR, atåt Autostrada Cernavodă – Constanţa, cåt şi centura Constanţei vor fi gata la sfårşitul lui 2009, mai devreme decåt termenul anunţat iniţial, respectiv 2010. Tronsonul va avea 50,1 km şi va costa 397 milioane euro, în timp ce pentru construcţia centurii Constanţei, care va avea 22,2 km, se vor cheltui 167 milioane euro.
Au fost stabilite şi firmele care vor construi benzinării pe Autostrada Soarelui. Lotul 1 a fost cåştigat de OMV, la km 49 pe ambele sensuri. Lotul 2 revine aceleaşi firme, la km 66 (+800 metri) pe ambele sensuri. Lotul 3 a fost cåştigat de Rompetrol, care va construi benzinării la km 88 (+ 300m). De asemenea, Petrom şi-a adjudecat Lotul 5, la km 139 (+830). Petrom va avea Lotul 4, la km 111 (+770). Cu toate acestea, în cadrul CNADNR se vorbeşte despre probleme cu unele loturi destinate construcţiei de benzinării. Din cauza depăşirii suprafeţelor expropriate, acestea vor trebui măsurate din nou şi plătite despăgubiri. O situaţie similară se regăseşte şi în cazul Autostrăzii Transilvania, pentru care s-au plătit deja despăgubiri în urma exproprierilor în valoare totală de 220 de milioane de lei, din care 58 de milioane în acest an. Totuşi, au mai rămas de achitat despăgubiri în valoare de 128 de milioane de lei pentru exproprieri efectuate anul trecut. Spre comparaţie, în ceea ce priveşte costurile de execuţie ale proiectului, anul acesta s-au plătit 238 de milioane de euro, la care se poate adăuga o suplimentare de încă 200 de milioane de euro, bani care au fost alocaţi la rectificarea bugetară din iunie.
Autorităţile se plång şi de porţiunea de autostradă Bucureşti – Ploieşti. „Moara Vlăsiei «ne ucide», plătim 220-250 de euro pe metru pătrat de construcţie a autostrăzii şi 400 de euro pe metru pătrat la expropriere. Acest lucru nu prea e normal şi de aceea cred că legea ar trebui schimbată“, este de părere Szobotka.
Recordul de sume plătite ca despăgubiri pentru exproprieri îl deţine, însă, de departe, autostrada Arad – Timişoara. Pentru 80 de km de autostradă, plus by-pass, se vor plăti 80 de milioane de euro pentru exproprieri, adică un milion de euro pentru fiecare kilometru de autostradă!
Nici proiectele de infrastructură din marile oraşe nu se prezintă diferit. Exproprierile necesare construcţiei Pasajului Basarab s-au făcut pentru sume de pånă la 7.000 de euro/mp, a spus, recent, primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Municipalitatea va trece în revistă, cu ajutorul juriştilor, toate contractele de expropriere pe care Oprescu le-a numit ca fiind „cel puţin ciudate“. Primarul general a declarat că lucrările la pasaj înregistrează, în prezent, întårzieri de 15 luni şi că principalul motiv este legat tocmai de modul în care se fac exproprierile. Este vorba de proprietăţi de pånă la 1.200 de metri pătraţi fiecare, pentru care s-a plătit între 1.700 şi 7.000 de euro pe metru pătrat. Primăria mai are în prezent de finalizat zece dosare de expropriere.
În concluzie, peste 125 de milioane de euro (circa 450 milioane lei) trebuie scoase din vistieria statului doar în acest an pentru despăgubiri, şi doar pentru marile proiecte de infrastructură rutieră.
Sebastian Guţiu, managing partner Schoenherr şi Asociaţii
1 milion de euro pe kilometru este recordul despăgubirilor plătite pånă acum pentru exproprierile făcute pentru autostrada Arad-Timişoara
Gauri la buget: peste 125 de milioane de euro (circa 450 milioane lei) trebuie scoase din vistieria statului doar în acest an pentru despăgubiri, şi doar pentru marile proiecte de infrastructură rutieră
Cătălin Tîrziu, senior asociat, RTPR Allen&Overy
EXPROPRIEREA BATE PROIECTUL
De multe ori, costurile de construcţie ale unei autostrăzi sunt mai mici decåt cele legate de despăgubirile pentru exproprieri. Potrivit CNADNR, în zona Moara Vlăsiei, un mp în proiect costă maximum 250 euro, iar despăgubirile ating 400 euro/mp.
Proiect Despăgubiri (mil. lei)
Autostrada Transilvania 220
Autostrada Soarelui 90,11
Arad-Timişoara 288
Bucureşti – Braşov 108
Sursa: CNADNR
Revendicările întårzie lucrările
În Legea nr. 198/2004, printre alte prevederi s-a limitat posibilitatea de a contesta procedurile de expropriere şi s-a reglementat modalitatea de plată a despăgubirlor în cazul în care proprietarii nu sunt identificaţi sau cånd există litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor supuse exproprierii.
„Nicăieri în Europa, procedura exproprierii nu este simplă“, spune Cătălin Tîrziu, senior asociat la firma de avocatură RTPR Allen & Overy. „În Franţa, de exemplu, procedura este similară celei din Romånia şi presupune o etapă administrativă în care se declară utilitatea publică, se identifică imobilele supuse exproprierii şi se propun despăgubiri – şi una judiciară, în cazul în care părţile nu cad de acord asupra transferului dreptului de proprietate sau asupra valorii despăgubirilor“.
Situaţia exproprierilor este şi mai mult îngreunată de faptul că nu toate instanţele judecă unitar. Unele admit revendicări pentru terenuri pe baza Legii nr. 10 din 2001 chiar şi după expirarea termenului prevăzut în lege. Multe din aceste revendicări întårzie acum proiectele de infrastructură.
„În cazul de faţă, problema pe care instanţa supremă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – n.r.) trebuia să o soluţioneze era, în esenţă, de a statua, prin interpretare, dacă dispoziţiile Legii nr. 10/2001, completate eventual de alte dispoziţii legale în vigoare, constituie o bază suficientă pentru respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10“, spune Sebastian Guţiu de la Schoenherr. „Problema nu este aceea a compatibilităţii Legii 10/2001 cu dispoziţiile Convenţiei Drepturilor Omului, ci a lipsei de constanţă a practicii judiciare în interpretarea acestei legi (şi a altor prevederi legale) în vederea respingerii ca inadmisibile a acţiunilor în revendicare“, adaugă acesta.
Cătălin Tîrziu atrage atenţia că, deşi complicate, procedurile prevăzute de Legea nr. 198/2004 sunt necesare pentru protejarea proprietăţii private şi în cazul în care ar fi simplificate şi mai mult ar exista riscul de a se devia de la principiul constituţional al exproprierii (pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire). „Dar legea ar putea fi îmbunătăţită în continuare prin introducerea unor termene de judecată mai scurte la judecarea contestaţiilor, dar şi prin reglementarea mai strictă a relaţiilor dintre expropriator şi ceilalţi factori de care depinde efectuarea anumitor formalităţi“, încheie acesta.
LIPSA PRECEDENTULUI
Chiar dacă o instanţă a anulat revendicările cuiva care s-a trezit că o viitoare autostradă va trece peste un teren care nu se află, dar ar putea intra în proprietatea acestuia, nu se poate invoca un precedent, deoarece într-o situaţie similară, o altă instanţă poate decide pe dos