De la 1 ianuarie 2012, străinilor rezidenţi în România nu le vor mai fi exceptate de la plata impozitului veniturile obţinute în străinătate, pe perioada primilor trei ani de şedere în ţară. Astfel, expaţii vor plăti impozit pe chirii, dobânzi şi alte investiţii realizate în străinătate în momentul în care şederea în România depăşeşte 183 de zile. Aceste ultime modificări au la origine o prevedere deja existentă, în condiţiile în care perioada celor trei ani de îndeplinire a condiţiilor pentru rezidenţa fiscală era în vigoare din 2004. Doar că acum, prin articolul IV din Ordonanţa de Guvern nr. 30/2011, se elimină această facilitate, respectiv trei ani în care veniturile internaţionale nu sunt supuse impozitării.

Potrivit Stelei Andrei, manager în cadrul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică al Ernst&Young România, era de aşteptat ca această nouă reglementare să fie introdusă în legislaţia naţională, cu atât mai mult cu cât condiţii similare, ba uneori chiar mai restrictive, sunt impuse străinilor şi în multe alte state.  Cine sunt primii expaţi care vor îndeplini aceste noi condiţii? În primul rând, străinii care vin în România pe poziţii de management în companii multinaţionale. „Totuşi, rămâne de văzut care va fi nivelul veniturilor personale – şi nu vorbim aici despre veniturile de natură salarială sau alte venituri obţinute din România care erau impozabile în România – obţinute de către aceşti străini din străinătate şi care va ajunge subiect de impunere“, spune reprezentantul Ernst&Young. Astfel, e greu de estimat cât ar putea încasa statul din chirii şi din conturile bancare deschise în străinătate sau din tranzacţiile bursiere ale străinilor. Emilian Duca, partener la BDO Tax, precizează că reglementarea priveşte doar persoanele fizice, iar angajaţii organizaţiilor internaţionale au un regim special privind impunerea.

Scăparea, între teorie şi practică

Din punct de vedere teoretic, soluţia ca expaţii să scape de plata acestui impozit este simplă. Conform legislaţiei fiscale româneşti, indivizii care provin din ţări cu care România a încheiat convenţii de evitare a dublei impuneri şi care prezintă un certificat, emis de autorităţile competente, ce atestă rezidenţa fiscală în acel stat ar putea fi exceptaţi. Experţii fiscali consultaţi de Capital arată, totuşi, că diferenţa între teorie şi practică poate fi fundamentală. „Rămâne de văzut dacă autorităţile din România vor analiza în practică atât tratatele de evitare a dublei impuneri, cât şi documentele personale ale străinilor  pentru a determina rezidenţa fiscală finală“, spune Stela Andrei. La rândul său, Duca arată că există situaţii în care o persoană poate îndeplini condiţiile de rezidenţă fiscală în două sau chiar mai multe state. În acest caz, simpla furnizare a certificatului de rezidenţă fiscală nu este suficientă.

Mai mult, persoanele care pleacă din ţara de origine, de cele mai multe ori, îşi pierd rezidenţa fiscală în acel stat. Aşadar, certificatul solicitat de autorităţile din România s-ar putea să nu fie chiar atât de uşor de obţinut. „De altfel, conform prevederilor anterioare, doar persoanele care îşi pierdeau rezidenţa fiscală în statul de origine erau avantajate fiscal de exceptarea impozitării veniturilor globale în România. În consecinţă, tot acestea vor fi vizate în primul rând de noile prevederi legislative“, punctează Stela Andrei. Când rezidenţa fiscală este disputată de mai multe state, criteriul de departajare este, potrivit lui Duca, cel al centrului intereselor vitale. Expatul va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atestă că veniturile obţinute în celălalt stat sunt superioare celor realizate în România, iar autoritatea fiscală a statului respectiv îşi rezervă dreptul de a-l considera rezident fiscal din punctul de vedere al globalizării veniturilor. În acest caz, impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din România.

Cât câştigă bugetul de stat?

Colectarea nu este cel mai greu lucru în acest caz, potrivit Stelei Andrei. Există prevederi legislative care permit autorităţilor fiscale aplicarea aceloraşi tratamente în vederea colectării datoriilor ca şi în cazul indivizilor români (de pildă, aplicarea de dobânzi şi penalităţi, emiterea de titluri executorii etc.). „În experienţa noastră, au existat cazuri în care autorităţile competente din străinătate au solicitat autorităţilor din România confirmarea că un anumit venit a fost impozitat sau nu în România. Însă nu am văzut încă sesizări din partea autorităţilor române cu privire la veniturile din străinătate care ar trebui să fie impozitate în România şi care să nu fi fost declarate. Aşadar, aici credem că va fi punctul sensibil“, spune reprezentanta Ernst&Young.  Pe de altă parte, atât Stela Andrei, cât şi Emilian Duca sunt de părere că unii străini ar putea să beneficieze de noile prevederi. „În principiu, nivelul de taxare redus al veniturilor personale ar încuraja persoanele fizice nerezidente în a-şi stabili rezidenţa fiscală în România. Aceasta ar conduce la o creştere a nivelului impozitului pe venit colectat în România“, punctează consultantul fiscal.

În privinţa sumelor încasate, e destul să ne amintim că statul ar putea aduna 40 mil. euro pe an numai dacă ar impozita salariile străinilor care lucrează în România mai mult de 183 de zile. „Dacă în România sunt peste 10.000 de nerezidenţi, persoane fizice, care lucrează peste 183 de zile în decursul a 12 luni şi care câştigă, în medie, 2.000 de euro lunar, din impozitarea veniturilor dependente ale acestora cu 16%, statul român ar obţine peste 40 milioane euro anual“, arăta în urmă cu câteva luni Luminiţa Ristea, managing partner CRG Nexia.

"În principiu, nivelul de ta­xa­re redus al veniturilor per­­sonale ar încuraja persoa­nele fizice nerezidente în a-şi stabili rezidenţa fiscală în România. Aceasta ar conduce la o creştere a nivelului im­pozitului pe venit colectat în România."
Emilian Duca, partener, BDO Tax

    Documente necesare pentru recunoaşterea rezidenţei fiscale

  • Copiile declaraţiilor de impunere din celălalt stat;
  • Declaraţia pe propria răspundere privind situaţia copiilor şcolarizaţi, situaţia de avere, după caz, a familiei;
  • În situaţia în care veniturile din celălalt stat nu sunt suficient de mari încât să ducă la acordarea rezidenţei fiscale în acest stat, iar autoritatea fiscală română apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru globalizarea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor globaliza veniturile în România. Prin schimb de informaţii, autorităţile competente române şi din celălalt stat se vor informa asupra acestui caz.