Vânzarea celor 36 de societăţi la care statul este acţionar majoritar se va încheia anul acesta. Pentru celelalte 376 de companii, unde deţine pachete minoritare, va fi înfiinţată o nouă SIF.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) are de recuperat circa patru miliarde de lei, respectiv un miliard de euro, de la diverşi debitori. La această sumă se adaugă alte 14,12 milioane de euro şi 274,22 de milioane de dolari. „Este o sumă foarte mare, care, în loc să fie în circuitul financiar, se află blocată în diferite etape în instanţele judecătoreşti. Vorbim de 18.709 de procese aflate pe rol: faliment, majorări, revendicări, penalizări etc.“, spune Mircea Ursache, preşedintele AVAS. Acesta susţine că numai pe insolvenţă sunt 14.000 de cazuri, în care instituţia are de recuperat sume consistente, fiind înscrisă la masa credală, iar numărul total al debitorilor AVAS este de circa 76.000.
Însă instituţia care gestionează societăţile la care statul mai este acţionar nu are numai de recăpătat sume importante de bani. AVAS ar putea fi obligată, în baza unor hotărâri judecătoreşti, să achite peste 220 de milioane de lei, 82 de milioane de euro, plus 46,7 milioane de dolari.
30 de milioane de euro pe bursă
În 2003, pe lângă cele două mari portofolii de la Bancorex şi Banca Agricolă (ambele cu o valoare nominală de 3,1 miliarde de dolari), autoritatea a preluat şi debitorii de la Casa Naţională de Sănătate, dar şi moştenirea Fondului Naţional de Investiţii, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului substituindu-se CEC. În acest ultim caz, statul, în urma unor sentinţe judecătoreşti, a fost obligat să plătească despăgubiri unui număr de 23.431 de deponenţi. Valoarea iniţială a acestor despăgubiri a fost de 149 de milioane de lei, sumă care se actualizează cu rata inflaţiei, pe măsură ce se fac plăţile.
În prezent, în portofoliul AVAS se află 36 de societăţi la care statul este acţionar majoritar, printre cele mai atractive numărându-se Antibiotice Iaşi şi Avioane Craiova. Pentru aceasta din urmă există o singură ofertă de cumpărare, din partea unei companii din Italia, Alenia Aeronautica. Preşedintele AVAS şi-a propus ca procesul de vânzare a celor 36 de societăţi să se încheie anul acesta. Societăţilor la care statul deţine pachetul majoritar li se adaugă alte 376 de companii la care AVAS este acţionar minoritar şi care vor face obiectul unei societăţi de investiţii financiare. Proiectul urmează să fie postat în curând pe site-ul instituţiei şi să intre în dezbatere publică.
„«SIF-ul lui Ursache», cum este denumit acum, s-ar putea numi Societatea de Investiţii de Stat, adică SIS. Anul acesta, prin înfiinţarea SIS şi listarea societăţii, ar rezulta o ieşire pe bursă de 30 de milioane de euro, cât ar reprezenta capitalul social al acestei societăţi“.
Însă, la aceste companii la care AVAS este acţionar minoritar există anumite probleme, 33 dintre ele fiind în lichidare, iar 37 având probleme patrimoniale. Cu toate acestea, ele vor face parte din viitoarea societate de investiţii.
Înfiinţarea SIS ar aduce economii importante la bugetul de stat, fiind eliminate toate cheltuielile pe care le presupune valorificarea individuală a pachetelor de acţiuni, dar şi cele legate de reprezentarea în AGA şi în CA-uri.
„Nu mai putem vorbi de privatizare, ci de rolul statului ca jucător pe piaţa de capital, care vinde şi, de ce nu, cumpără acţiuni. Vedem ce se întâmplă astăzi în lume, când statele cumpără creanţe pe care le convertesc în acţiuni“, este de părere preşedintele AVAS.
Fără condiţii postprivatizare
Vânzarea acţiunilor la societăţile din portofoliul instituţiei nu va mai fi însoţită, ca până acum, de condiţii postprivatizare. Explicaţia constă în faptul că totul se reglează prin mecanismul de piaţă şi legislaţia în vigoare. Cumpărătorul este obligat să facă investiţiile de mediu pentru ca societatea să poată funcţiona. De asemenea, va face şi investiţii tehnologice, fără să i se impună, fiindcă va trebui să scoată un produs competitiv, ieftin, ca să facă faţă concurenţei. „Credeţi că Dacia, dacă ar fi ieşit pe piaţă acum cu un Logan de 15.000 de euro, ar fi supravieţuit?“, întreabă Ursache. El este de părere că, renunţându-se la condiţiile postprivatizare, AVAS ar putea obţine un preţ mai bun la vânzarea companiilor respective.
În actualul context economic, mulţi dintre oamenii de afaceri regretă privatizarea BCR şi a Petrom. Există privatizări pe care statul le-a făcut, deşi nu era cazul? „Transferul proprietăţii de stat către proprietatea privată era nu numai o necesitate, ci un proces obiectiv pentru România de după 1990. Toate marile unităţi economice erau energofage, cu tehnologii învechite, iar preţurile produselor lor nu erau competitive pe piaţă. Era nevoie de o infuzie de capital din afară. Dacă am ceva de reproşat modului de privatizare, nu este nicidecum că ea s-a făcut“, conchide preşedintele AVAS.
18.709 reprezintă numărul proceselor aflate pe rolul instanţei, în diferite etape, AVAS încercând să recupereze circa un miliard de euro de la diverşi debitori
1.544 de contracte au fost reziliate de stat, fiindcă preţul nu a fost achitat de către cumpărător
«Dacă aş avea bani, aş investi în titluri de stat»
Preşedintele AVAS, Mircea Ursache, explică pentru Capital de ce contribuabilii achită nota de plată a FNI şi de ce Oltchim şi Electroputere vor trebui să vândă urgent hale şi terenuri.
Capital: De ce statul nu s-a îndreptat, pentru recuperarea pagubelor, împotriva celor care au implicat CEC-ul în afacerea FNI?
Mircea Ursache: CEC este o bancă de stat, Ministerul Finanţelor având trei sau patru secretari de stat în Consiliul acesteia de Administraţie. Legislaţia permite, dacă se aduc probe, ca statul să se îndrepte împotriva celor vinovaţi, ca să recupereze banii. Pentru asta, trebuia ca Ministerul Finanţelor, care este acţionar la CEC, să verifice cine a semnat şi dacă au fost implicaţi şi secretarii de stat. Adresaţi-le această întrebare! (n.red. – Am adresat întrebarea Ministerului Finanţelor, solicitând să ni se comunice şi cine au fost, în acea perioadă, secretarii de stat din CA al CEC, dar până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns).
Capital: Ce sume au mai rămas de plată în cazul FNI?
Mircea Ursache: Mai sunt de plătit 50 de milioane de euro, până acum achitându‑se circa 45,8% din suma totală. Valoarea iniţială a despăgubirilor a fost de 149 de milioane de lei, dar plăţile se fac treptat şi sunt ajustate cu valoarea inflaţiei, începând din 2004.
Capital: Câte societăţi a vândut statul după ’89 şi ce a mai rămas de vândut?
Mircea Ursache: De la înfiinţarea FPS şi până în prezent, au fost vândute 7.687 de societăţi, dar 1.544 de contracte au fost reziliate. Principalul motiv a fost neplata preţului convenit. S-a vorbit de corupţie şi s-a pus o etichetă pe comisiile de privatizare, că au acceptat preţuri mici. Sigur, au fost privatizări celebre, în care au fost implicate persoane din conducerea FPS, APAPS şi AVAS, care acum se află în vizorul procurorilor. Însă nimeni nu a spus nimic de evaluatori. Până acum, niciun evaluator nu a răspuns penal. În portofoliul AVAS au mai rămas 36 de societăţi la care statul este acţionar majoritar.
Capital: Dacă aţi dispune de bani, în ce societăţi ale AVAS aţi investi?
Mircea Ursache: Dacă aş avea bani? Aş investi în titluri de stat fiindcă au risc zero.
Capital: În ultima vreme v-aţi întâlnit, în repetate rânduri, cu salariaţii şi conducerile de la Oltchim şi Electroputere. Ce se va întâmpla cu cele două societăţi?
Mircea Ursache: În ambele cazuri, este nevoie de programe de restructurare, şi nu de ajutoare de stat. Sunt foarte multe condiţii pe care trebuie să le îndeplinească pentru a intra în programele de restructurare. În ceea ce priveşte ajutoarele de stat, acestea vor fi tot mai greu de obţinut de către societăţi, deoarece presupun un raport unu la unu între suma primită şi cea pe care o atragi. Practic, dacă primeşti 100 de milioane ajutor de stat, trebuie să atragi 100 de milioane de la bănci. Pentru a intra în programele de restructurare pe care le aprobă Comisia Europeană, trebuie ca cel puţin jumătate din producţie să fie destinată pieţelor extracomunitare. Companiile beneficiază de o serie de facilităţi, dar trebuie să îşi plătească obligaţiile la bugetul de stat, să facă investiţii tehnologice şi de mediu şi să identifice acele hale, terenuri etc., care trebuie vândute imediat pentru a genera capital de lucru.
