După 16 ani de activitate controversată, instituţia mai deţine participaţii la aproape 1.000 de societăţi, dintre care la 56 este acţionar majoritar. Lipsa investiţiilor şi managementul deficitar al unora dintre ele au împărţit portofoliul autorităţii de privatizare în „perle ale coroanei“ şi „aspiratoare“ de ajutoare de stat. Cu un plan de privatizare extrem de generalist, şeful Autorităţii, Teodor Atanasiu, încearcă, totuşi, să scape de tot ce are în portofoliu până la sfârşitul anului 2009. Dacă planul va şi reuşi, în următorii doi ani vom avea mai mult de o vânzare pe zi.
Doi ani şi jumătate. De atât crede preşedintele AVAS, Teodor Atanasiu, că este nevoie pentru a finaliza privatizările din portofoliul autorităţii. Termenul pare a fi realist, dar s-ar putea împiedica de eterna poveste a voinţei politice. „Lipsa unei voinţe politice ferme şi a unei strategii coerente de privatizare a făcut ca România să fie într-o mare întârziere a acestui proces“, este de părere Sorin Dimitriu, fost ministru al privatizării.
„Găurile negre“ din economie
Statul nu a reuşit încă să găsească soluţii de trecere în administrare privată pentru o serie de societăţi mari, cu situaţii financiare precare. „Din nefericire, societăţile cu probleme reprezintă circa 80% din ceea ce mai avem de privatizat“, a avertizat Teodor Atanasiu.
Interesul investitorilor pentru aceste societăţi este scăzut, explică preşedintele AVAS, având în vedere că este vorba de unităţi cu bilanţuri economico-financiare critice, care au capacităţi de producţie, însă nu mai au piaţă de desfacere. Dacă adăugăm şi handicapul unor produse depăşite, al unor tehnologii neperformante, al unor echipamente depăşite fizic şi moral şi al incapacităţii asigurării resurselor financiare pentru capitalul de lucru, avem o imagine clară asupra „atractivităţii“ acestor unităţi.
Amânarea repetată a aplicării unor măsuri radicale nu a făcut decât să adâncească blocajul financiar cu care se confruntă aceste societăţi şi să le mărească datoriile la bugetul de stat. Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât, în acest moment, orice intervenţie guvernamentală privind amânarea procedurilor de lichidare pentru unităţile ce nu au şanse de privatizare şi viabilizare ridică suspiciuni Comisiei Europene, ca fiind posibil ajutor de stat.
AVAS încearcă acum să împace şi capra, şi varza, adică să găsească soluţii de rezolvare a problemelor acestor societăţi în aşa fel încât impactul social să fie minim, fără însă a încălca reglementările europene. În încercarea de a nu-i supăra nici pe cei 20.000 de alegători din întreprinderile falimentare, şi nici Comisia Europeană, Guvernul a găsit o variantă ingenioasă. În februarie, a fost aprobată o ordonanţă de urgenţă prin care, pentru un număr de 28 de societăţi la care AVAS este acţionar majoritar, a fost amânată procedura de insolvenţă pe o perioadă de şase luni. Scopul actului normativ a fost acela de a permite AVAS să realizeze privatizarea rapidă a societăţilor pentru care există scrisori de intenţie sau restructurarea/lichidarea prin vânzarea de active sau fluxuri operaţionale cu preluarea salariaţilor aferenţi activităţilor vândute. „Este o soluţie bună în încercarea de a menţine în circuitul economic fluxurile viabile şi locurile de muncă aferente activităţilor vândute“, consideră Atanasiu.
Rămâne de văzut ce va spune Comisia Europeană, care s-a sesizat pe motiv că există suspiciunea de ajutor de stat în aplicarea prevederilor actului normativ. Dacă CE va decide că procedura implică elemente de ajutor de stat, având în vedere că nu s-a făcut notificarea prealabilă, AVAS ar putea fi obligată să recupereze banii de la agenţii economici. Teodor Atanasiu a precizat că, până în acest moment, nu s-a primit de la CE niciun fel de comunicare cu privire la acordarea de ajutoare de stat ilegale pentru niciuna din cele 28 de societăţi.
Conform estimărilor AVAS, valoarea totală a datoriilor acestor societăţi este de 2,336 miliarde lei (circa 700 milioane euro) depăşind cu mult valoarea capitalului social. Printre acestea, se numără companii bine cunoscute ca eşecuri ale privatizării, precum Tractorul Braşov, Rulmentul Braşov, Nitramonia Făgăraş, Electroputere Craiova. Pentru primele două societăţi, ca şi pentru Abrom Bârlad, au fost deja declanşate procedurile de lichidare voluntară. La Tractorul, există deja un lichidator desemnat, iar majoritatea personalului a fost disponibilizat. Valoarea totală a datoriilor societăţii este de aproape 794 milioane lei, finalizarea procesului de lichidare fiind prevăzută pentru data de 13 septembrie 2007.
În cazul societăţii Rulmentul, ce înregistrează datorii de circa 246 milioane lei, există un blocaj în derularea procedurilor de lichidare voluntară, ca urmare a contestaţiei depuse în instanţă de unul din acţionari. Pentru Electroputere Craiova, scoasă la privatizare pentru a şasea oară, există trei ofertanţi cu care se poartă negocieri pentru îmbunătăţirea ofertelor financiare şi tehnice. Cu toate că a încheiat anul trecut pe pierdere, Electroputere se află într-o poziţie net superioară celor două societăţi braşovene. „Electroputere are o piaţă, fiind un grup industrial conceput ca un holding“, consideră Răzvan Orăşanu, fost preşedinte al AVAS.
Ce mai are bun statul
Dar AVAS nu are în portofoliu doar societăţi cu probleme. Antibiotice Iaşi este una din „vedetele“ bursei de valori, iar cifra de afaceri de aproximativ 56 de milioane de euro în 2006, precum şi profitul de aproape şapte milioane de euro vin să explice acest statut. De atractivitatea companiei şi-au dat seama şi investitorii. Din octombrie anul trecut, de la publicarea anunţului preliminar de vânzare, AVAS a primit nu mai puţin de 27 de scrisori de intenţie din partea celor interesaţi de preluarea pachetului majoritar de la Antibiotice Iaşi. „Ne propunem să obţinem o maximizare a preţului de vânzare a pachetului de acţiuni“, dezvăluie Atanasiu strategia de privatizare a companiei. Nu aceeaşi tactică va putea fi aplicată în cazul complexurilor energetice Craiova, Turceni şi Rovinari, care implică şi elementul de securitate a alimentării cu energie. Acestea par destul de profitabile în prezent – împreună, au avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 780 de milioane de euro şi un profit de 40 de milioane de euro. UE a fixat însă ca termen 2010-2011 pentru finalizarea investiţiilor de mediu, iar suma necesară în acest scop este de 1,14 miliarde euro, la care se adaugă peste un miliard de euro pentru retehnologizare. În ceea ce priveşte strategia de privatizare, deşi aceasta nu este încă finalizată de AVAS, va fi structurată, cel mai probabil după cea deja întocmită de fostul Minister al Economiei şi Comerţului. Ceea ce înseamnă că se are în vedere vânzarea pachetului majoritar către un investitor strategic. „Este singura variantă prin care poţi avea un management performant şi poţi obţine un preţ bun“, a spus Atanasiu. Dacă în sectorul producţiei de energie nu s-a realizat nicio privatizare, în cel al distribuţiei, lucrurile stau mult mai bine. Cinci dintre cele opt distribuţii au trecut în proprietate privată, ultima tranzacţie fiind cea a Electrica Muntenia Sud, al cărei pachet de 67,5% din acţiuni va fi preluat de italienii de la Enel, pentru 820 de milioane de euro. O altă companie atractivă este Oltchim. Cu o cifră de afaceri de aproape 500 de milioane de euro, aceasta este una dintre cele mai mari companii din industria petrochimică din sud-estul Europei. În urma unei majorări de capital, AVAS a ajuns să deţină un pachet de 95,7% din acţiuni.
Privatizarea în ţările vecine
ROMÂNIA nu este singura ţară din fostul bloc comunist care mai are de lucrat în domeniul privatizării societăţilor de stat.
POLONIA Ministerul care se ocupă, între altele, cu privatizarea are o listă destul de lungă de companii, pe care plănuieşte să le treacă, fie total fie parţial, în proprietate privată. Dintre companiile rămase de privatizat, 19 vor fi listate la bursa de la Varşovia, între ele numărându-se Liniile Aeriene Polone LOT şi operatorul de telefonie Telefonia Dialog S.A.
UNGARIA mai are 83 de companii de privatizat, prin intermediul Hungarian Privatization and State Holding Company, la alte 36 de societăţi, considerate de importanţă strategică, statul urmând să păstreze fie pachetul majoritar, fie o „acţiune de aur“. Printre acestea din urmă se numără Poşta, Loteria (99% + un vot), Aeroportul din Budapesta, Banca de Comerţ Exterior (25% + un vot), MOL sau OTP (acţiune de aur). Ultimul anunţ de privatizare se referă la MAV Cargo, echivalentul maghiar al CFR Marfă, evaluat de analişti la circa 300 milioane de euro).
CEHIA a înregistrat cel mai mare succes din regiune, cele două valuri de privatizare în masă (cuponiade) făcând ca în 1996 aproape 74% din economie să fie reprezentată de sectorul privat. Ministerul Privatizării din Cehia a fost dizolvat încă de la mijlocul anului 1996, atribuţiile sale fiind preluate de Ministerul de Finanţe, iar participaţiile minoritare ale statului rămânând în grija Fondului Proprietăţii Naţionale.
Încă cel puţin cinci ani alături de AVAS
NEMURITOR În cei 16 ani care s-au scurs de la începutul privatizării, au existat până acum nenumărate termene-limită pentru finalizarea acestui proces. Va fi el finalizat însă vreodată, şi dacă da, ce va face AVAS după aceea? Pe un orizont de cinci ani, monitorizarea postprivatizare şi valorificarea creanţelor vor ţine, oricum, instituţia în continuare în viaţă.
Viitorul AVAS este destul de greu de întrezărit în momentul de faţă. După toate probabilităţile, el va depinde în mare măsură de situaţia politică din următoarea perioadă. „Dacă va fi un program de guvernare liberal, probabil, va fi un transfer în sfera privată a urmăririi contractelor postprivatizare şi a valorificării creanţelor rămase. Dacă va fi un guvern social-democrat, probabil, va fi o instituţie a statului, cu mult mai mică decât este astăzi AVAS“, consideră Teodor Atanasiu.
Deocamdată, instituţia va trebui să adune de la ministere tot ce a mai rămas de privatizat şi să stabilească o strategie de vânzare. În afară de vânzarea companiilor deţinute, AVAS ar putea rămâne în portofoliu şi cu câteva societăţi considerate de importanţă strategică, la care statul nu va renunţa la pachetul majoritar, aşa cum s-a întâmplat şi în alte ţări vecine.
De asemenea, instituţia va rămâne cu celălalt obiect de activitate, şi anume recuperara creanţelor statului. „În domeniul valorificării creanţelor, trebuie continuate măsurile pe care le-am demarat în februarie 2005, prin care au fost blocate mii de conturi are datornicilor“, spune Gabriel Zbârcea, fost preşedinte AVAS.
Se poate transforma AVAS în fond de investiţii?
O variantă vehiculată de mai multe ori de-a lungul timpului a fost transformarea AVAS (sau, după caz, a FPS sau APAPS) într-un fond de investiţii, care să administreze portofoliul deţinut de stat.
Theodor Mihăescu, actualmente consilier în cadrul SAI Muntenia Invest, compania care administrează SIF Muntenia şi fost preşedinte al acesteia, este de părere că soluţia încă mai poate fi pusă în practică. „Eu am propus încă din anii ‘92 – 93 transformarea FPS într-un fond de investiţii de stat, cu management privat ales pe criterii de performanţă. O astfel de structură ar funcţiona ca orice fond aflat în faza de dezinvestire, iar banii obţinuţi din valorificarea companiilor vândute ar putea fi folosiţi pentru restructurarea celor rămase în portofoliu“, explică Mihăescu. Fostul administrator al SIF Muntenia, care a avut la dispoziţie la început un portofoliu asemănător celui de acum al AVAS, spune că autoritatea de privatizare are deţineri chiar mai atractive decât aveau, în urmă cu peste zece ani, SIF-urile.
Politicul decide
«Este greu de anticipat către ce va evolua AVAS, iar factorul politic va fi cel care va avea rolul decisiv în acest sens. Cert este că, în următorii trei ani, AVAS va rămâne cu foarte multe contracte de monitorizare postprivatizare.»
Teodor Atanasiu, preşedinte AVAS
Viaţa după AVAS
«Nu sunt de acord cu cei care spun că la sfârşitul unei perioade sau foarte curând AVAS se va putea închide, şi toată lumea stinge lumina şi pleacă acasă. AVAS are o anumită componenţă, şi rolul este de a dezinvesti statul din economie cât mai rapid.»
Răzvan Orăşanu, fost preşedintele AVAS ianuarie – octombrie 2006
O instituţie hibrid
«AVAS reprezintă, în acest moment, o instituţie-hibrid cu două componente privatizare/postprivatizare şi valorificare creanţe. Din câte cunosc, în alte ţări nu au existat instituţii similare AVAS, care să se ocupe
de aceste două activităţi.»
Gabriel Zbârcea, fost preşedinte al AVAS ianuarie – septembrie 2005
Tot ce-i „bun“ se termină
«Conform cadrului legal, AVAS trebuie să dispară după ce îşi împlineşte menirea, dar nu inainte de a urmări corecta execuţie a termenilor contractuali din procesul de privatizare.»
Radu Sârbu, fost preşedinte al FPS, 1998-2000
Statul cel responsabil
«AVAS va rămâne cu o mare responsabilitate, aceea a gestionării postprivatizare. Pentru România, o astfel de instituţie ar trebui să rămână sub control guvernamental, cel mai probabil în cadrul Ministerului Finanţelor.»
Sorin Dimitriu, fost preşedinte FPS, ministru al privatizării 1997-1998
Citeşte mai mult Ziua şi privatizarea, sau ziua şi falimentul?
