Citeam o știre publicată recent, conform căreia economia a crescut în primul semestru cu 1,8% față de perioada similară a anului trecut (peste așteptări). Evident, exporturile au fost cele care au tras PIB-ul în sus. Asta e partea pozitivă a informației.
Partea negativă este că investițiile, atât cele publice, cât și cele private, au înregistrat, în primele șase luni din 2013, un declin de 4,4% comparativ cu intervalul similar din 2012. Dacă investițiile ar fi rămas măcar la nivelul anului trecut, atunci creșterea economică ar fi fost de aproape 3%, ceea ce ar fi reprezentat o performanță pentru România.
În acest context, în care investițiile, dar și consumul au luat-o serios la vale, cred că nu ne mai permitem să stăm cu mâinile încrucișate, ci trebuie să atragem investitori de calibru. Pentru că numai așa vom putea genera o creștere sănătoasă și de durată a PIB-ului. Exploatarea de la Roșia Montană este genul de investiție care antrenează o dezvoltare a economiei pe orizontală. Asta înseamnă că vor fi foarte multe companii care vor trăi de pe urma deschiderii minei din Apuseni, ceea ce reprezintă o sursă de prosperitate în zonă, și nu numai. Ca să nu mai vorbesc de locurile de muncă create odată cu începerea extragerii aurului.
Nu aș vrea să mă opresc foarte mult asupra avantajelor economice ale proiectului minier de la Roșia. S-a vorbit foarte mult despre acest lucru și nu aș vrea să fiu acuzat că fac lobby companiei Roșia Montană Gold Corporation (RMCG).
Ceea ce aș vrea, în schimb, să subliniez este modul în care ar trebui să decurgă lucrurile la Roșia Montană. Altfel spus, este imperios ca de această dată să nu mai stăm cu chiloții în vine, ca să folosesc o exprimare mai puțin academică, dar foarte plastică.
Știu că Guvernul a renegociat o parte din clauzele contractuale în vederea începerii exploatării aurifere. E foarte bine, dar nu e de ajuns.
Autorităție trebuie să fie foarte ferme în ceea ce privește realizarea cu strictețe a lucrărilor de mediu pe care RMCG s-a angajat să le facă. Nu trebuie să existe nici ce mai mică abatere de la protecția mediului. În cazul în care protejarea ecosistemului nu s-ar face ca la carte, Guvernul trebuie să retragă imediat și fără niciun fel de negociere autorizația de mediu.
Apoi redevențele, care am înțeles că au fost mărite de guvernul Ponta, trebuie să fie încasate cu celeritate. Nu ne permitem tergiversări și amânări. De asemenea, n-ar fi rău dacă statul ar putea iniția un parteneriat pentru o eventuală implicare a României și în procesul de prelucrare (măcar pe anumite paliere) a materiei prime extrase de la Roșia Montană, în urma căreia să încasăm dividende.
România suferă teribil pentru că este o țară exportatoare de materii prime brute și nu de produse finite, care evident ar însemna o valoare adăugată mai mare. Respectând aceste condiții minimale și de bun-simț, proiectul minier de la Roșia Montană va reprezenta o gură de oxigen pentru economia zonei, dar și pentru cea națională.
MARIAN DUȘAN,
fondator RoAccelerator
