Programul e gândit pe principiul win-win, toată lumea să câştige. Populaţia să aibă acces la credite mai ieftine, bugetul statului să câştige făcând mecanismul economic să se învârtă din nou.

Nici nu apucase bine Guvernul să anunţe programul „Prima casă“ că au şi început huiduielile: e o şmecherie, o ţeapă, Guvernul lansează un subprime românesc. Cel mai tare strigau cei care mai înainte acuzau că nu există măsuri anticriză, că Guvernul nu face nimic ca să dezgheţe creditarea şi piaţa imobiliară. Acuzaţiile oscilau: ba că este un program pentru a-i salva pe băieţii care au construit recent şi nu au cui vinde, ba că nu va încuraja construcţiile noi, atunci când s-a aflat că în program vor intra şi apartamentele vechi. Deci, indiferent în ce direcţie ar fi mers programul, i se pregătea din start un zid gros de înjurături! Dacă ar fi fost incluse în program doar locuinţele noi (ce înseamnă locuinţă nouă, construită acum o lună,  şapte luni sau doi ani ?), cei din Brăila, de exemplu, nu ar fi putut beneficia de aceste credite pentru că acolo nu s-a construit niciun complex rezidenţial nou. La fel în multe alte sute de oraşe mici şi mijlocii. Ce-şi propune acest program? Mai multe obiective: în primul rând, să-i ajute pe cei care pot plăti rata la un credit, dar nu dispun de avansul pe care-l cereau băncile, pentru că avansul solicitat este doar de 5%; apoi, să mai dezgheţe creditarea, să redeschidă apetitul băncilor pentru credite, statul garantând integral creditele de până la 60.000 de euro; în al treilea rând, se urmăreşte un efect multiplicator. Fie că e vorba de construcţii noi, fie de unele vechi, mutarea într-o casă nouă înseamnă altă mobilă, alte electrocasnice etc. Dobânzile vor fi mult mai mici pentru că băncile nu mai au costuri nici cu provizioanele, nici cu executarea silită, în caz de neplată.

Din punctul de vedere al statului, unul dintre avantaje este că nu trebuie să aloce direct o sumă de bani, care ar mări deficitul bugetar, ci acordă doar garanţii, teoretic fiind posibil ca bugetul să nu cheltuiască chiar niciun leu, dacă toţi cei care vor beneficia de acest program îşi vor plăti ratele la timp. Programul e gândit pe principiul win-win, toată lumea să câştige. Populaţia să aibă acces la credite mai ieftine, bugetul statului să câştige făcând mecanismul economic să se învârtă din nou. Poate că nu va fi chiar aşa, poate că vor apărea dificultăţi neluate acum în calcul. Cert este însă că deocamdată nimeni nu a putut argumenta coerent care sunt deficienţele majore ale acestui program, ce riscuri şi ce pericole majore ar isca această iniţiativă. Orice critică serioasă ar fi fost luată în calcul şi inclusă în proiect. Doar că cel mai tare se aud injurăturile din oficiu la adresa Guvernului, iar cei care chiar vor să afle detalii utile ale acestui program, trebuie să audă mai întâi cât e de prost.

Poate că lansarea acestui program nu va avea efecte miraculoase, nu va rezolva peste noapte toate necazurile, dar este în mod cert o mişcare inteligentă care va mai unge încheieturile osificate ale economiei româneşti, iar pentru câteva zeci de mii de români va însemna posibilitatea de a avea propria casă. Prima casă! Şi nu e puţin lucru…