Nu-i deloc ușor să trăiești din inventică în România, chiar dacă ai premii luate la saloane internaționale și naționale. Verdictul îi aparține profesorul universitar Dan Sobol și a fost pus după 40 de ani de când activează în această „branșă“. Primele recunoașteri oficiale pe zona de inovare le are din 1984, pe când lucra la Trustul de Construcții Industriale. De atunci au urmat câteva zeci de invenții. Dar nu toate au fost scoase la lumină, pentru că drumul de la idee la brevet este lung și dificil în România. Iar autorul unei invenții îl parcurge pe cont propriu, fără niciun ajutor din partea statului.
„După o viață dedicată inovării s-au adunat atât de multe soluții studiate și aprofundate, încât nu am nici o șansă să le mai brevetez pe toate.“, spune Dan Sobol, conform infofinanciar.
O pasiune descoperită în copilărie
Înclinația arădeanului pentru inventică a apărut în copilărie: „Prin anii 70, fratele meu mai mare, Victor, mi-a împins în față o carte și mi-a spus: «Ia-o și citește-o, că-i interesantă! E viața lui Leonardo da Vinci» Nici nu terminasem cartea și știam deja ce o să devin“, rememorează Sobol momentul T0.
Toate deciziile luate ulterior au fost pentru a-și atinge ținta – a urmat un liceu industrial,, Facultatea de inginerie Mecanică și un Master în Productică Industrială. Și are la activ apoi câteva zeci de invenții și numeroase premii.
„Acum, după 50 de ani de la începutul urcușului, pot să spun cu mâna pe inimă că harul inovării vine dintr-un dat. Nu pot depune mărturie clară, cu suficiente dovezi materiale. Dar aud mereu de cursuri de inovare, training-uri și tot felul de colocvii. Vă garantez însă că acela ce nu are un talent pentru a inova, nu va face nimic în domeniu. Am lucrat cu sute de inventatori și pot să certific o realitate indubitabilă: cine nu are înclinația «naturală» nu va performa.”, afirmă categoric inventatorul.
Cât de greu e să fii inventator în România
Răspunsul vine spontan: „De la greu spre foarte greu!“
Argumentația inginerului arădean este elocventă: te lovești din start de atitudinea generală și de problema costurilor. Cea mai gravă însă este lipsa beneficiilor reale.
„Te împiedică de la început lipsa de educație în domeniu, de oameni pricepuți și de atitudine. Apoi urmează problema banilor. Visul apariției finanțatorului interesat de nou care abia așteaptă să cumpere ceva inteligență de pe meleagurile mioritice… mai bine să-l lăsăm deoparte! Toate cheltuielile sunt suportate din buzunarul propriu. De primit ceva, de undeva, nici poveste.“, explică inventatorul.
Potrivit acestuia, costurile aferente obținerii unui brevet sunt mai mici decât în majoritatea altor țării. Dar mai mari decât în Elveția, de exemplu „Și ne mai întrebăm de ce elvețienii sunt de 14 ani pe locul întâi în lume la inovare!“, subliniază Sobol.
Premiile nu lipsesc
Anul trecut, inginerul arădean a obținut trei medalii la Salonul de inventică de la Geneva.
Medalia de aur a fost primită pentru o turbină eoliană cu pale complet pliabile, ax vertical și rotor dublu. Avantajul este că astfel de turbine nu trebuie să fie foarte înalte, se pot monta chiar pe clădiri. Astfel, pe lângă eficiența energetică crescută, se obțin și economii importante.
A doua invenție, pentru care a luat argintul, este o cutie de viteze pentru turații mici cu ax cardanic. Care se potrivește și pe o altă invenție a arădeanului – cea mai ușoară bicicletă din lume. Bronzul i-a revenit i-a revenit unui aparatul de zbor cu înveliș flexibil și efect Coandă.
În cei 40 de ani, profesorul din Arad a adunat în palmares numeroase distincții. Cele pe care le consideră cele mai semnificative sunt:
– Medaliile de aur și argint la Salonul internațional de inventică de la Geneva.
– Medalia de aur de la Salonul de Invenții Cluj.
– Medaliile de Aur de la Iași.
– Diploma de excelență din partea Universității Tehnice a Moldovei.
– Premiul „Caius Iacob” pentru Excelență în inginerie și matematici pe 2023 la Arad.
De la idee la produs finit…
… este cale lungă și grea. „Transformarea ideii în produs finit este dificilă. E apanajul unui număr restrâns de profesioniști bine calificați în domeniul cerut de respectiva invenție. Durează destul de mult, în funcție de nivelul tehnologic cerut. Și întâmpină dificultăți, toate legate de finanțarea respectivului proiect inovator“, explică inventatorul.
Cu toate acestea, Dan Sobol a adus câteva invenții până la stadiul de produs de serie mică. Printre acestea se numără cele trei premiate anul trecut la Geneva. Dar pe listă mai figurează și o vană de control cu autoprotecție, o turbopompă, precum și produse din deșeuri reciclate. Toate premiate și ele.
„Am pierdut mult, am mai și câștigat. Am depus zeci și zeci de cereri de brevet de invenție în nume propriu. Pe care, în general, nu le-am susținut în procesul de transformare de la «Dosar», până la «Brevet» publicat și eliberat. Pentru că este un efort financiar foarte mare pentru un om de rând și nu merită cheltuiala dacă nu aduce și câștiguri.”, precizează inginerul.
Și atunci, rămâne întrebarea…
Se poate face business din inventică în România?
„Strict din invenții, «în provincie» nu prea se fac bani. Dar se fac relații, prietenii, se fac legături pentru o viață!“, afirmă Dan Sobol.
Inginerul arădean a înfințat anul trecut start-up-ul Inovat Terra. Firma are ca scop și obiect principal de activitate promovarea inovației. „Este nouă, deci nu mă pot lăuda cu venituri realizate din inventică.“, precizează Sobol.
Potrivit acestuia, la această stare de lucruri, constribuie și faptul că, din partea statului și a ministerelor de resort, nu există nici un fel de interes pentru inovare. Așa că antreprenorii inovatori pleacă. Cu tot cu firmele lor.
Așa cum va face și Dan Sobol. „Planul meu imediat este relocarea activității în Elveția, ca urmare a unor propuneri clare și promițătoare. Umrăresc materializarea câtorva din proiectele mele de anvergură cu caracter inovativ în aceast țară.“
Dacă stăm să ne gândim drept, cu această plecare, România pierde mai mult decât o oportunitate economică. Pierde un model – de creativitate, perseverență și curaj. Pentru că, la 64 de ani, când majoritatea conaționalilor se gândesc la pensie, inginerul arădean este decis să o ia de la capăt într-o altă țară. Și să demonstreze că se poate face business și din inventică.
