Contribuțiile de asigurări sociale din România nu sunt nici pe departe niște simple taxe. Dincolo de faptul că reprezintă cea mai mare povară fiscală pentru angajatori, contribuțiile sociale au fost, în diferite momente ale istoriei economiei autohtone recente, când armă în luptele politice, când dovadă a bunei intenții a guvernanților, când sperietoare pentru diferite categorii profesionale. Cert este că actuala formă a taxelor pe salarii nu mulțumește pe nimeni în afara aparatului de stat, care are în vizor singurul scop de a acoperi găurile din buget. În economia reală, însă, lucrurile nu pot fi reduse la o simplitate matematică. Orice decizie fiscală și orice reducere sau majorare de taxe are implicații extrem de complexe, iar unele dintre acestea nici măcar nu pot fi prezise de experți.
CITIȚI ȘI:
Taxarea muncii la nivel european. România din nou în top
Cum ar trebui să arate un sistem sănătos de taxare a muncii în România?
Taxarea excesivă îngreunează crearea de noi locuri de muncă
Revista Capital a stat de vorbă cu reprezentanți ai companiilor mari și mici, cu sindicatele și cu experți în fiscalitate și toți susțin unanim că actualul sistem de impozitare a muncii trebuie reformat. Cum s-a ajuns, însă, aici?
Povară fiscală mare, fără plafonare și deductibilități
O comparație cu situația de dinainte de 1989 conturează un tablou dezolant al ceea ce ar fi trebuit să fie sistemele de asigurări sociale dintr-o economie de piață. Dacă, în 1990, în România erau 8,1 milioane de salariați și 3,5 milioane de pensionari, modificările legislative privind munca, pensiile, șomajul, dar și falimentul industriei comuniste au inversat această balanță, astfel că, anul acesta, avem 5,1 milioane pensionari la 4,5 milioane salariați. Automat, vorbim de o presiune enormă asupra persoanelor care muncesc cu carte de muncă, dar în special asupra angajatorilor acestora. Deși, pe hârtie, o parte din taxele și impozitele pe salarii se plătesc de către angajați, în realitate se negociază salariul net, astfel încât practic întreaga povară fiscală a taxării salariilor cade pe umerii angajatorilor. Este vorba de o povară suplimentară de 75%-78% din salarii, cuprinzând impozitul pe venit de 16% și contribuțiile de asigurări sociale, care ajung în bugetele statului.
Este adevărat, sunt alte state europene unde lefurile sunt impozitate și mai mult. Ceea ce nu se vede, însă, din grafice și tabele este faptul că, în alte țări europene, plata contribuțiilor sociale este, de regulă, plafonată la câteva salarii medii, dar și faptul că statul îi oferă angajatului posibilitatea să beneficieze de anumite deductibilități. Astfel, o povară fiscală mai mare asupra salariilor din Franța, Belgia sau Austria este doar aparentă, în realitate aceasta fiind cu mult mai ușor de suportat de către firme și lucrători.
Firmele românești s-au adaptat, însă, la situație. Întrucât impozitul pe dividende este de 16%, mult sub povara fiscală a unui salariu, „chestiunea care se perpetuează de 20 de ani” este ca angajatorul să-i dea angajatului pe cartea de muncă salariul minim, completat de alți bani provenind din dividende, conturează realitatea din teren Florin Pârvu, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al IMM-urilor (CNIPMMR).
Taxarea, în funcție de cum câștigăm, nu de cât câștigăm
„În România, nu ne-am preocupat să așezăm rezonabil sarcina fiscală”, spune avocatul specializat pe fiscalitate Gabriel Biriș, partener fondator al casei de avocatură Biriș Goran, pentru Capital. Potrivit acestuia, autoritățile noastre au avut „o abordare păguboasă” atunci când au așezat sarcina fiscală în principal în funcție de cum câștigăm, nu de cât câștigăm.
Astfel, pentru că legea permitea încheierea mai multor tipuri de contracte taxate diferit, găsirea celei mai bune soluții fiscale pentru a reduce nivelul plăților la stat a devenit un sport național în ultimul deceniu. Zeci sau chiar sute de mii de persoane care lucrează pentru un angajator au ales sau au acceptat să lucreze cu diferite contracte de prestări servicii sau de colaborare, fie în calitate de PFA, cu scopul reducerii sarcinii fiscale. La finele lunii septembrie a acestui an, în România activau 405.090 Persoane Fizice Autorizate, în creștere cu un sfert de la sub 326.500, câte erau în primele luni ale anului 2009, conform cifrelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).
Pe parcurs, după ce au lăsat contribuabilii câțiva ani să se bucure de taxe mai mici, Finanțele au schimbat regulile jocului, anunțând o campanie de retratare a veniturilor independente în dependente, conform unor anumite criterii care să facă diferența. Pentru a calma apele, după ce mai multe afaceri au pus lacătul pe ușă, neputând suporta povara datoriilor și penalităților calculate pentru lefurile angajaților din ultimii cinci ani, Fiscul a revenit și a anunțat măsura amnistiei fiscale pentru veniturile din activități independente.
În opinia lui Gabriel Biriș, trebuie să ieșim din paradigma taxării în funcție de modul în care câștigăm banii și să adoptăm impozitarea în funcție de cât câștigăm, adică de venitul global.
Efectele reducerii CAS din 2014
Începând cu 1 octombrie 2014, contribuțiile sociale plătite de angajator s-au redus cu 5 puncte procentuale. Dupa un an și ceva de la aplicarea măsurii decise de fostul premier Victor Ponta, putem trage niște concluzii. În ciuda acestei scăderi de contribuții, nivelul taxării muncii în România continuă să fie printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Țara noastră se situează pe locul 8 în rândul tuturor statelor membre UE după criteriul costurilor suportate de angajator pentru a plăti un euro salariu net. Astfel, pentru fiecare euro net plătit salariaților, angajatorii români achită o sumă de 1,76 euro, conform unui raport pe 2015 al Institutului Economic Molinari, Paris Bruxelles.
În ceea ce privește efectele în piață ale reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, părerile specialiștilor sunt împărțite. Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), susține că angajatorii care gândesc pe termen lung „au folosit această diferență pentru a-i mulțumi pe salariați”. De altfel, cifrele Institutului Național de Statistică (INS) indică o creștere de 8% a salariului mediu net din România, de la 1.698 lei/lună, în septembrie 2014, până la 1.833 lei în luna septembrie a acestui an.
Pe de altă parte, însă, în ciuda reducerii CAS, contribuția salariilor din mediul privat nu s-a văzut în PIB, susține Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS). În opinia sa, o mare parte din banii pe care i-au economisit firmele s-au transformat în profituri și, după ce au fost retrase ca dividende, au fost scoase din România. Ce ar trebui să facă o companie în condițiile scăderii fiscalității pe muncă este „să las resurse pentru dezvoltare și să întorc ceva către lucrători”, afirmă Costin.
Forță de muncă ieftină pentru investitori
Pentru firmele străine, România este încă o destinație cu forță de muncă ieftină. Având în vedere că baza de taxare este redusă, încă suntem competitivi, menționează Gabriel Biriș. Însă, potrivit acestuia, trebuie să venim și cu alte soluții pentru creșterea competitivității, cum at fi investițiile în infrastructură sau poziționarea ca pol regional de securitate. Și liderul sindical Dumitru Costin este de părere că, după ce „toate elementele de competitivitate au fost lăsate de izbeliște”, în prezent, în România, „elementul principal de competitivitate este costul scăzut al forței de muncă”.
Ce urmează? Noul Cod Fiscal, un început timid de schimbare
Noua legislație în materie fiscală aduce modificări începând cu anul viitor în privința taxării veniturilor din muncă. Una dintre acestea este extinderea contribuțiilor sociale la pensii și sănătate la toate veniturile asimilate salariilor și independente. Liderul BNS susține că „veniturile obținute din muncă trebuie să aibă același tratament de muncă. Și, totodată, trebuie eliminat orice tip de portiță de interpretare a legii”, în condițiile în care filozofia Fiscului este „lasă-l să greșească, să vin să te calc în picioare, să te strivesc”, susține Dumitru Costin.
Dacă luăm în calcul și faptul că impozitul pe dividende se va reduce la 5%, de la 16%, organizarea activității ca PFA nu va mai fi prietenoasă de anul viitor, interesul urmând să migreze către SRL, consideră Gabriel Biriș. Avocatul susține că în noul Cod Fiscal „s-a ratat șansa de a se face o reformă reală a sistemului. S-a venit cu un început de reformă”. De exemplu, plata contribuției de asigurări de sănătate a fost plafonată la cinci salarii medii, însă doar la angajat, nu și la angajator și nu se aplică venitului global al fiecărei persoane, ci fiecărui contract de muncă. Astfel, prea puține pesoane vor beneficia de această plafonare. Conform lui Cristian Pârvan, doar câteva mii de angajați din România primesc salarii de peste 12.000 lei/lună.
Schimbări mari vor avea loc anul viitor și din cauza majorării salariului minim pe țară până la 1.200 lei. Cele mai afectate de acest pas vor fi industrii precum confecțiile, tricotajele, asamblările simple, în general muncile mai puțin complexe, – domenii aflate într-o competiție strânsă cu zone mai puțin dezvoltate precum China, spune și Emilian Duca, director general al Tax&Business Solutions.
CITIȚI ȘI:
Taxarea muncii la nivel european. România din nou în top
Cum ar trebui să arate un sistem sănătos de taxare a muncii în România?
Taxarea excesivă îngreunează crearea de noi locuri de muncă
