Informația momentului pentru cei care stau la curte: Sunt un adevărat pericol
Cele mai bune intenții nu au, întotdeauna, și cele mai bune rezultate. Atunci când vrem să ne transformăm grădina într-un mic paradis, ar trebui să ne asigurăm că plantele invazive nu ajung acolo.
Un grădinar din America și-a atras numeroase comentarii negative și avertismente, după ce a postat o fotografie cu următorul mesaj:
„Mi-am transformat curtea din spate într-un mic rai. Am răspândit peste tot semințe diferite, pe care nu le cunosc, și am lăsat plantele naturale să preia controlul”.
Plantele invazive nu au ce căuta în grădină!
Internauții i-au atras atenția că plantele respective sunt, de fapt, plante invazive. Unii au spus că ar fi vorba de iedera englezească, alții au apreciat că plantele respective sunt cucută. Oricum, concluzia a fost una singură: plantele respective nu au ce căuta acolo!
„Scăpați de ele, este o nebunie de plante invazive aici, în centrul Texasului”, a sfătuit o altă persoană.
În SUA, speciile invazive au împânzit grădinile oamenilor, care, acum, regretă că au decis să le planteze.
Plantele invazive sunt cei mai mari inamici ai grădinăritului
Fie că este vorba de iedera englezească, plantă care sugrumă copacii, de kudzu, care înghite structuri întregi sau chiar de bambus, care explodează prin podele de beton, plantele invazive sunt cei mai mari inamici ai grădinăritului, potrivit Thecooldown.
În schimb, grădinarii care își doresc un aspect frumos, natural, al curții, ar trebui să consulte o listă de plante originare din zona respectivă.
Pe lângă faptul că sunt ieftine și ușor de cultivat au evoluat foarte mult, dezvoltându-se în ecosistemul în care trăiesc.
Plantele native sunt baza ecologică de care depinde viața
„Plantele native sunt baza ecologică de care depinde viața, inclusiv păsările și oamenii”, a scris Societatea Națională Audubon. „Fără ele, insectele care au evoluat împreună cu ele și păsările nu pot supraviețui.”
Beneficiile nu se limitează doar la păsări. Toți polenizatorii au nevoie de plante native pentru a supraviețui.
La rândul lor, oamenii au nevoie de polenizatori – aproximativ o treime din toate alimentele pe care le consumăm nu ar exista fără polenizatori, conform USDA.
Așadar, dacă sunteți tentat să împrăștiați în curte o mână de semințe despre care nu știți nimic, asigurați-vă că sunt semințe de plante native, nu invazive!
Iată care sunt cele mai comune plante invazive pe care trebuie să le evităm.
Arbustul de fluture (Buddleja davidii)
Buddleja davidii este cunoscută sub alte nume comune, cum ar fi budelia, budleja, floarea fluturii și lilo de vară. Este utilizată pe scară largă în toate grădinile lumii pentru că este destul de rezistentă.
Florile sale formează ciorchini frumoși de culoare lila sau roz și îi sporesc puterea decorativă. Arbustul de fluture sufocă vegetația nativă în locuri însorite și deseori dăunează pereților grădinii prin modul în care prinde rădăcini.
Glicina Wisteria (Wisteria sinensis)
Wisteria sinensis se agață de plante de susținere sau structuri artificiale prin tulpini răsucite. Frunzele sunt strălucitoare, verzi, iar florile sunt albe, violete sau albastre. Fiecare ciorchine se deschide simultan înainte ca frunzele să crească și are un miros caracteristic asemănător strugurilor.
Toate părțile plantei conțin glicozide, care sunt toxice. De asemenea, tulpinile sale strânse care se învârtesc pot sufoca ramurile copacilor.
Cogon Grass (Imperata Cylindrica)
Această iarbă perenă târâtoare, agresivă, este considerată una dintre cele mai rele specii invazive din lume. Rădăcinile sale produc o substanță chimică care împiedică creșterea altor plante, permițându-i să creeze straturi dense care sufocă plantele native.
Iedera englezească (Hedera helix)
Iedera englezească se adaptează la orice sol bine drenat, inclusiv la solurile sărace în nutrienți.
Iedera englezească se află pe lista celor mai invazive plante în mai multe zone și reprezintă o amenințare gravă la adresa mediului și a creșterii naturale a plantelor.
Rosa multiflora
Plantată inițial pe medianele autostrăzilor pentru a reduce lumina farurilor, s-a răspândit curând pe marginea drumurilor, pe pășuni și în multe alte locuri deschise.
Acest arbust de foioase cu ciorchini de flori albe, urmate de mici fructe roșii, a fost plantat cândva pentru a încuraja fauna sălbatică. Cu toate acestea, frunzele sale spinoase, încâlcite, sufocă vegetația nativă.
