Piața pescuitului din Marea Neagră, în care activează 72 de companii, este evaluată la aproximativ 5 milioane de euro anual. În ciuda acestui fapt, doar trei restaurante pescărești de pe litoral generează împreună o cifră de afaceri de aproape 10 milioane de euro, dublul valorii pieței de pescuit. Această disparitate ridică întrebări cu privire la proveniența peștelui care alimentează numeroasele restaurante și pescării de pe litoral.
De unde vine peștele din restaurante?
Pe litoralul românesc, numărul de restaurante pescărești crește constant, cu aproape 50 de astfel de unități active în stațiunile de pe coastă. Aceste restaurante atrag turiști dornici să savureze preparate tradiționale din pește, însă nu toate ingredientele provin din capturile locale.
Alex Perifan, administratorul unui restaurant pescăresc între Eforie Nord și Eforie Sud, confirmă că pe lângă peștele local, multe restaurante achiziționează și pește importat, cum ar fi dorada și bibanul, pentru a satisface cererea.
Această dependență de pește importat este reflectată în datele oficiale. Conform Asociației RomFish, România importă anual peste 100.000 de tone de pește din țări precum Bulgaria, Ungaria, Turcia și Grecia pentru a compensa lipsa de pește din capturile locale.
În contrast, România înregistrează o captură totală de aproximativ 10.400 de tone de pește anual, dintre care 7.000 de tone din pescuitul marin și restul din apele interioare. Astfel, oferta internă nu este suficientă pentru a acoperi cererea tot mai mare din industrie.
Capturile locale nu pot acoperi cererea
O mare parte a problemelor cu care se confruntă industria pescuitului din România este legată de capacitatea redusă de producție. Conform Programului pentru Acvacultură și Pescuit 2021-2027, pescarii locali nu reușesc să asigure un flux constant de pește, ceea ce afectează aprovizionarea restaurantelor și a pieței interne.
În plus, doar 2,5% din suprafața totală a României este adecvată pentru pescuit, excluzând amenajările piscicole, ceea ce limitează semnificativ producția locală.
Acvacultura maritimă, de asemenea, se confruntă cu provocări. Deși există 15 companii active în acest sector, veniturile lor însumează doar 2,3 milioane de euro. În schimb, acvacultura în ape dulci este mai dezvoltată, cu 750 de firme care generează venituri totale de 415 milioane de euro.
Cu toate acestea, seceta din ultimii ani a avut un impact devastator asupra fermelor piscicole, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a producției, sub 10.000 de tone pentru acest an, conform estimărilor RomFish.
Consumul de pește în România, departe de media europeană
Un factor cheie care influențează piața este disparitatea între cererea internă și oferta locală de pește. Deși capturile locale sunt insuficiente, restaurantele de pe litoral continuă să prospere datorită importurilor masive.
Această realitate reflectă o problemă structurală mai amplă în sectorul pescuitului din România, unde lipsa investițiilor și a unei politici clare de dezvoltare împiedică creșterea semnificativă a producției locale.
De asemenea, consumul de pește în România rămâne redus, la doar 8,5 kg pe cap de locuitor anual, comparativ cu media europeană de 23 kg. În alte țări europene, precum Portugalia, consumul ajunge la 59 kg per locuitor, în timp ce în Spania și Italia depășește 30 kg. Această diferență sugerează un potențial neexploatat în creșterea consumului de pește, dar și necesitatea unei mai bune organizări și promovări a produselor locale.
Provocările industriei pescuitului românesc
Pentru ca industria pescuitului din România să atingă un potențial mai mare, este necesară o restructurare și o modernizare a sectorului. Politicile adecvate, care să sprijine dezvoltarea pescuitului local și a acvaculturii, sunt esențiale pentru a reduce dependența de importuri.
În plus, investițiile în infrastructura pentru pescuit și creșterea capacității de procesare a peștelui ar putea contribui la extinderea pieței interne și la creșterea competitivității pe plan european.
Un alt aspect important este promovarea consumului de pește autohton în rândul populației, pentru a încuraja producătorii locali și a stimula cererea internă. Campanii de informare și educație nutrițională ar putea ajuta la creșterea interesului pentru produsele de pește românești, contribuind astfel la o dezvoltare durabilă a industriei.