Ray Dalio este îngrijorat de faptul că una dintre constantele fixe ale economiei – abilitatea băncilor centrale de a stimula creșterea economică prin reducerea costului datoriei – se apropie de sfârșit.

Într-un editorial pentru Financial Times, publicat în această săptamână, Dalio a declarat:

„Suntem de 7 ani în faza de expansiune a ciclului afaceri / datorii pe termen scurt – care durează de obicei de la 8 până la 10 ani – și ne apropiem de sfârșitul fazei de expansiune a unui ciclu al datoriilor pe termen lung, care durează de obicei aproximativ între 50 și 75 ani. Ceea ce susţin este că există limite în creșterea cheltuielilor finanțate printr-o combinație de datorii și bani. Când sunt atinse aceste limite, se marchează sfârșitul fazei de revenire a ciclului datorii pe termen lung. În 1935, acest scenariu a fost numit "pushing on a string” – o “împingere pe şirag”.

Dalio spune că primele de risc – restituirea activelor riscante, cum ar fi obligațiunile față de numerar – se află la minime istorice.

Acest lucru îngreunează sarcina băncilor centrale de a stimula prețurile acestor active cu o politică monetară relaxată, cum ar fi ratele cu dobândă mică și relaxarea cantitativă, pentru că există  mai puțină stimulare, sau randament, pentru a compensa investitorii care iau riscul datoriei.

Iată ce spune Dalio:

„Ca urmare, este dificil să fie împinse în sus prețurile acestor active și este ușor ca ele să cadă. Și când acestea se prăbuşesc, există un impact negativ asupra creșterii economice. Atunci când există această configurație – aşa cum este cazul în care datoria și serviciului datoriei sunt mari în raport cu veniturile, astfel încât nivelul datoriei să nu poate fi mărit fără reducerea cheltuielilor – stimularea cererii este mai dificilă, iar restrângerea cererii este mai ușoară decât în mod normal.”

Această oboseală în abordare a crizei datoriilor ar putea explica într-un fel de ce băncile centrale sunt încă blocate în apropiere rata dobânzii zero, la 7 ani după criza financiară care a determinat căderea lor. Dar, în mod îngrijorător, băncile centrale ar putea fi neputincioase în intenţia de a opri criza financiară sau recesiunea cu tactici inflaționiste în scenariul lui Dalio.

Dalio a facut aceste comentarii in Financial Times în săptămâna în care LCH Investments l-a încoronat ca fiind cel mai de succes manager de fond speculativ din toate timpurile, detronându-l pe George Soros.

Fondul de 82 de miliarde de dolari al lui Dalio, Bridgewater Pure Alpha a generat câştiguri nete de 3,3 miliarde de dolari pentru investitori în 2015. Fondul speculativ fondat în 1975, a făcut un profit de 45 miliarde de dolari de-a lungul existenţei sale. Quantum Endowment Fund a început în 1972 și-a făcut până acum un profit de 42,8 miliarde de dolari.