In cautarea altor furnizori de gaze, pentru a mai slabi dependenta de resursele energetice rusesti, europenii au gasit un partener in Azerbaidjan. Primul pas a fost facut de ministrul grec al Dezvoltarii, Christos Folias, care s-a deplasat in aceasta saptamana la Baku, pentru a parafa o intelegere cu azerii, din care – daca toate merg bine – se va putea ajunge la o intelegere in parametrii mai mari, intre UE si Azerbaidjan.
Concret, intelegerea de acum se refera la transportul de gaz azer de pa malul Caspicii pana in Grecia si apoi spre Italia. Traseul va urma conducta caucaziana Baku-Tbilisi-Erzurum, apoi in sistemul turc de transport, dupa care va intra in Grecia prin conducta Karajabei-Komotini, care concteaza Turcia de Grecia. Planul prevede ca, din 2011, cand conducta Poseidon (pe sub Marea Ionica) va fi gata, se vor transporta gaze si in Italia.
In prezent, Gazprom are o pozitie importanta in peisajul energetic al Greciei si Italiei, cu o cota de piata de 80% in prima tara si de 25% in a doua. Sursa va fi zacamantul azer din zona Shakhdeniz unde se afla 1,2 miliarde de metri cubi de gaze. Pentru a lua o felie cat mai mare din piata Gazprom, Azerbaidjanul promite ca va respecta intru totul conditiile contractuale, nu va ridica pretul din senin, nu va opri subit furnizarea de gaze si va pastra presiunea in conformitate cu intelegerea parafata. Daca in primii ani contractul cu Grecia, apoi cu Itaia va fi onorat in bune conditii, Azerbaidjanul nutreste speranta ca va putea sa devina un concurent al Rusiei pe piata de profil.
Pe teritoriul azer se afla bogate zacaminte de petrol si gaze, o parte dintre acestea aflandu-se deja in exploatare prin platformele petroliere din Marea Caspica. In perioada interbelica, din fosta Republica Sovietica Socialista Azera provenea circa 80% din productia de petrol a URSS. Procentul s-a redus dupa razboi, dar s-a pastrat la cote semnificative.
