La sesizarile mai multor persoane fizice, Oficiul pentru Protectia Consumatorului (OPC) Bucuresti a efectuat in luna septembrie 1999 o actiune de supraveghere a televiziunilor prin cablu din Capitala. Au fost controlate opt firme care, practic, acopera intreaga suprafata a municipiului Bucuresti. Cu o singura exceptie, toti cei supravegheati au contestat procesul-verbal intocmit de OPC.
Principalele nereguli mentionate in raportul intocmit de OPC se refera la incalcarea prevederii OG nr. 21/1992 privind dreptul consumatorilor la incheierea contractelor. Potrivit Ordonantei, consumatorii trebuie sa beneficieze de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale. OPC a constatat ca firmele de televiziune prin cablu incalca in trei feluri prevederile ordonantei. Prima este neprecizarea in contract a numarului de programe si a programelor care sunt transmise. A doua este cea a precizarii numarului de programe fara ca acestea sa fie nominalizate. Ultima consta in precizarea numarului de programe si nominalizarea acestora in „grile de programe” care insa nu sunt anexate la contracte.
Tarifele au crescut
de patru ori, in cinci ani
In toate cazurile, prestatorii isi rezerva dreptul de a modifica structura programelor transmise. Contravaloarea serviciului nu este precizata clar, la nici un agent economic. Societatile isi rezerva dreptul de a modifica ulterior valoarea abonamentului in functie de taxele solicitate de furnizorii de programe, de introducerea de noi programe, de majorarile de preturi practicate in economie si chiar de rentabilitatea rezultata din raportul intre cerere si oferta.
In ultimii cinci ani, tariful pentru taxa de abonament a crescut de la un dolar la 3,5-4 dolari. Preturile majorate se considera negociate si acceptate daca, la 30 de zile dupa ce a fost anuntat, abonatul nu renunta la serviciile prestatorului.
„Prin neprecizarea numarului minim de posturi pe care se angajeaza sa-l distribuie si pentru care se negociaza initial un anumit tarif al serviciului oferit, operatorul de cablu tv face ca totul sa fie necontrolabil din partea beneficiarului. De aici provine senzatia de abuz pe care multi consumatori o au in momentul in care iau la cunostinta ca iarasi s-au majorat tarifele la societatile de cablu”, explica Savin Ivanov, directorul OPC Bucuresti.
Societatile de cablu sustin ca e dificil sa se precizeze numarul de programe transmise din cauza dinamicii pietei programelor de televiziune. Apar canale noi, altele isi inceteaza efectiv existenta, unele isi modifica radical, dupa o perioada de functionare, conditiile comerciale de preluare, iar operatorul este obligat sa tina cont de aceasta dinamica. Mircea Suciu, presedintele Asociatiei Profesionale Romane de Comunicatii prin Cablu (APRCC) adopta o pozitie impaciuitoare: „Sunt de acord cu observatia OPC in sensul informarii abonatului despre grila completa a programelor transmise.
In acelasi timp, sunt insa de acord si cu pozitia colegilor mei, ca pe parcursul valabilitatii contractului sa poata modifica structura programelor transmise in baza unei fundamentari serioase si a informarii din timp a abonatului”. Referitor la contravaloarea serviciului, Mircea Suciu considera nedreapta acuzatia care li se aduce operatorilor. Agentii economici respecta singura prevedere legala necesara intr-o piata libera, aceea de a anunta aceasta contravaloare abonatului cu 30 de zile in avans. In plus, pentru toti operatorii care au stabilita valoarea abonamentului in lei, si nu in dolari, platibili la cursul zilei, nu poate fi posibila mentinerea nemodificata a acestei taxe pe o perioada nedeterminata de timp, asa cum este contractul cu abonatul.
Cresterile mici si dese, cheia marilor succese
Totusi, Savin Ivanov sustine ca: „Imprecizia contractului si a conditiilor de schimbare a tarifelor este o atitudine de sfidare a consumatorului. Societatile de cablu sunt constiente ca marea majoritate a abonatilor s-au obisnuit atat de mult cu receptionarea programelor prin cablu, incat este necesar mult mai mult decat o majorare tiptila pentru a-si pierde clientela”.
Asupra aspectului majorarii unilaterale a contravalorii taxelor de distribuire programe, OPC Bucuresti impreuna cu Departamentul de Control al Guvernului au sesizat, inca din 1997, Oficiul Concurentei. S-a solicitat atunci analizarea specificului acestei activitati si declararea ca „monopol natural”, situatie in care tarifele vor fi sub supravegherea Oficiului Concurentei. Decizia Consiliului Concurentei nr. 135/21 noiembrie 1998 este, indirect, in favoarea operatorilor.
Plenul Consiliului Concurentei a decis sa respinga raportul de investigatie motivat de faptul ca piata produsului este piata serviciului de cablu tv, si nu piata comunicarii de masa a semnalelor audiovizuale la care receptia se face cu ajutorul receptorului specializat, aparatul tv, iar piata geografica este piata nationala, si nu cea locala, la nivelul fiecarei localitati. Investigatia a continuat, tinandu-se seama de piata relevanta asa cum a fost ea definita de Plen.
Decizia Consiliului Concurentei nr. 206/29 septembrie 1999 scotea operatorii de sub acuzatia de „monopol natural”. S-a ajuns la concluzia ca, in prezent, nici una dintre societatile de cablu tv nu detine o pozitie dominanta, aceasta fiind premisa practicii anticoncurentiale in forma abuzului de pozitie dominanta, interzisa de Legea concurentei. Nefiind vorba de practica anticoncurentiala, relatiile contractuale intre societatile de cablu si abonati nu intra sub incidenta Legii concurentei. In absenta pozitiei dominante, operatorii nu pot fi acuzati de impunere de majorari periodice de tarife. Asadar, societatile de cablu pot respira usurate.
Mircea Suciu, presedintele APRCC, pare mai linistit: „Rezolutia Consiliului Concurentei pune lucrurile la punct.”
Consiliul Concurentei recunoaste ca exista o concentrare economica a societatilor de cablu pe plan local. In schimb, la nivel national acestea nu pot fi acuzate de monopol